Era în anul 1983. Îl aşteptasem pe profesorul Solomon Marcus în faţa locuinţei din Sfinţii Voievozi, şi apoi îl condusesem, cu paşii înceţi ai conversaţiilor „cu temă”, spre Universitate. Am trecut pe strada Nicolae Iorga, am tăiat Biserica Amzei, am luat-o pe Boteanu, în sfârşit, am ajuns pe Edgar Quinet, chiar lângă Universitate. Un domn cu ţinută dreaptă, îmbrăcat bine, nu pot spune dacă şi elegant, a fost primul care l-a văzut. S-a îndreptat spre noi şi l-a luat pe profesor deoparte, vădit încântat de întâlnire și cu zâmbetul celui care are ceva amuzant de spus.
Înainte ca trecătorul să-şi verse tolba, Solomon Marcus a ţinut să facă prezentările. Avea un fel ceremonios de a se întoarce către unul, către celălalt, şi de a găsi cuvinte curtenitoare. Îi punea la egalitate pe cunoscuţii săi cu un statut atât de diferit. Am aflat că trecătorul era Alexandru Paleologu. Îl aveam în faţă, iată, pe autorul câtorva eseuri pe care le iubisem. Paleologu dorea să-i povestească lui Marcus ce se întâmplase cu volumul său, Alchimia existenței. Tocmai apăruse la Cartea Românească şi fusese aşezat în librării – aici era amuzamentul – la secţiunea de „Ştiinţe”. Cuvântul „Alchimia” crease confuzie printre librari, care nu se uitaseră între coperte, să vadă că subiectul era unul literar. Întâmplarea i se părea eseistului extrem de amuzantă. Faptele făceau în acel moment deliciul lumii intelectuale. Le ştiam deja de la prietenul meu, Sorin Vieru, cu care mă întâlneam des.
Ceva m-a surprins în privirea şi gesturile lui Alexandru Paleologu. Ele cereau solidarizarea ori aprobarea matematicianului la cele povestite, un fel de dovadă organică a respectului aparte pe care i-l purta. Detaliul făcea şi mai curioasă atenţia ceremonioasă şi generoasă a profesorului Marcus în ce mă priveşte. De atunci, am început să-l privesc pe Solomon Marcus şi dintr-o perspectivă, s-o numesc, a virtuţilor; dând atenţie „omului”, dincolo de statutul său de profesionist, dincolo de interesul arătat gramaticilor generative, disputei Piaget-Chomsky ori evoluţiei paradoxurilor în istoria lor de milenii. […]