Am fost dintotdeauna preocupat de teme pe care curricula facultăților de medicină nu le menționează: umorul, zâmbetul, râsul, plânsul, căscatul, oftatul etc., considerate ca banalități. După pensionarea mea de la spital, mă gândeam să scriu despre tezaurul de elemente științifice cu valoare neurologică clinică importantă, pe care le au tocmai aceste „banalități”, intenția mea fiind aceea de a le pune la îndemâna tuturor medicilor. Așteptam un stimulent care să mă pornească. În momentul în care mi-a căzut în mână cartea Semne despre semne, din colecția „Știința pentru toți”, a lui Solomon Marcus, care dezvolta importanța semioticii, știința semnelor, stimulentul s-a declanșat.
Studiul semioticii banalităților vieții cu zi cu zi a avut, ca prim rezultat, editarea unei serii de cărți, dintre care prima a fost Emoții, umor, zâmbet, râs și plâns. Firește că, pentru a o lansa, m-am adresat celui care m-a inspirat, așa încât, pe 19 martie 2013, la Academia Română, a avut loc prezentarea ei. […]