Poème philosophique
L’âme immortelle en vie
à la mort elle rend l’âme
Ange sœur elle nous escorta comme la peinture
Le ciel n’est pas le ciel que vous croyez
Mais il est le ciel
Un rais fait la raie du cosmos
Une tige de scintillement descend la lune à ma vue
reflétant l’être
Un ange de lumière jette l’échelle pour Jacob
chaque-un monte au ciel sur l’axe qui le regarde
si proche de l’autre en différence numérique
qu’indiscernables leibniziens comme les morts
Poem filozofic
Sufletul nemuritor în viaţă
se predă şi el morţii
Înger ocrotitor ne-a însoţit el precum pictura
Cerul nu e cerul pe care îl ştiţi
Şi e totuşi cerul
Razantă o rază despică-n două Cosmosul
Sclipind coboară luna sub ochii mei
şi văd în ea fiinţa
Un înger de lumină îi aruncă de sus scara lui Iacov
fiecare urcă la cer pe axa din faţa ochilor
atât de aproape de celălalt în diferenţă numerică
indiscernabili leibnizieni precum morţii
În româneşte de DUMITRU ŢEPENEAG