În 1977, Ion Vianu părăsea ca disident România – azi, el reprezintă conștiința națiunii.
În ciuda faptului că este stabilit de trei decenii în Elveția, numele său abia dacă este cunoscut în țara sa de adopție: Ion Vianu, scriitor și psihiatru român, a sosit în 1977 ca exilat în Elveția franceză. Grație implicării în mișcarea Charta ’77, inițiată de Paul Goma și îndreptată împotriva încălcării drepturilor omului în regimul Ceaușescu, autoritățile au aprobat cererea de emigrare a lui Vianu. Căci astfel puteau să se debaraseze de un disident cu atât mai incomod, cu cât denunțase la Radio Europa Liberă condițiile nocive ale psihiatriei, precum și abuzurile politice ale acesteia.
L-am cunoscut pe Ion Vianu la Viena. Domnul în vârstă, născut în 1934, care avea ceva tineresc, emanând totodată o mare seninătate, mi-a fost imediat simpatic. Nu am remarcat la el nimic din amestecul de timiditate și orgoliu întâlnit la mulți dintre compatrioții săi odată sosiți în Occident. Am pus calma încredere de sine – cu totul diferită de aroganță – mai întâi pe seama îndelungatei experiențe a exilului. Abia prin lectura cărților sale am realizat că existau rațiuni mai profunde: scriitorul și psihiatrul își făcuse din auto-analiză un scop în viață.
Cartea Exercițiu de sinceritate, publicată în 2006, care tematizează evenimentele din 1977, începe simptomatic cu următoarele cuvinte: „Fii cu tine cel puțin la fel de sever cum ești cu ceilalți. Personal cred că este și mai bine dacă ești mai sever. Astfel se întărește capacitatea de îndurare.” Nu este așadar surprinzător că Vianu nu și-a propus în această carte să se prezinte ca opozant al regimului. Încă de la început, el amintește cererea sa de intrare în Partidul comunist, înregistrată în 1973 și, din motive inexplicabile, niciodată aprobată. Chiar și aderarea la protestul lui Paul Goma este prezentată în adevărata sa lumină: acest pas, neîndoielnic curajos, avea ca scop să determine autoritățile să-i aprobe cererea de emigrare – un calcul riscant, dar care avea să-și dovedească meritele. Urmase astfel sfatul unui prieten: „Trebuie să te vinzi scump. Nu poți pleca pur și simplu. Solidarizează-te cu Goma”. […]