[…] O cuadratură a cercului nu putea fi rezolvată nici măcar de Securitate. Ajuns în străinătate, Ion Vianu a împlinit ceea ce începuse în țară. Dosarul SIE, limitat și periat, documentează doar câteva acțiuni ale exilatului, de data aceasta cu numele conspirativ „Vornicu”, mult prea puține față de ceea ce știm din surse astăzi publice. După plecare, spune o notă de sinteză:
a continuat să se situeze pe o poziție ostilă la adresa regimului social-politic din țara noastră, a publicat la presa reacționară din Elveția o serie de articole cu caracter denigrator la adresa realităților politico-sociale din R.S. România și a participat la conferințe pe tema pretinsei lipse de drepturi și libertăți cetățenești din țara noastră. […] Se află în relații apropiate cu Vlad Georgescu și Ionescu Gheorghe angajați la Europa liberă.
Și chiar:
Există indicii că, în cadrul contactelor cu persoane din țară, se preocupă cu culegerea de date și informații pe care […] le folosește în activitatea propagandistică ostilă la adresa țării noastre.
Dosarul SIE este chiar nefiresc de sărac, ceea ce înseamnă mai curând că urmărirea lui Ion Vianu a fost neobosită. Faptul că Filip Teodorescu era cel care semnează la mijlocul anilor 1980 măsurile pentru urmărirea exilatului poate explica eliminarea cu grijă a datelor compromițătoare pentru urmăritori. După 1989, Filip Teodorescu a păstrat o influență asupra Serviciilor și este și astăzi implicat în intoxicarea noii lumi cu poncifele pe care le servise pe vremuri.
Faptul că dosarul SIE de urmărire informativă a lui Ion Vianu conține doar informații minore cu privire la perioada elvețiană a psihiatrului e de regretat din perspectivă instituțională. Dacă ne interesează omul, dosarul „intern” este suficient. El descrie o existență elevată, elegantă, prietenoasă și distinsă, rezistând mediului care încerca din răsputeri să transforme totul într-o materie ternă și grobiană. Dosarul intern este povestea felului în care Ion Vianu a trăit frumos într-o vreme urâtă.