Scrisorile Reginei Elisabeta a României, adresate Regelui Carol I în timpul sejururilor reginei în străinătate, conţin numeroase impresii despre locurile vizitate şi personalităţile pe care le întâlneşte regina. Din dorinţa de a-i scrie despre lucruri care îl interesează pe rege în mod deosebit, Regina Elisabeta îi descrie oraşele vizitate, clădirile importante şi monumentele de interes cultural şi istoric european, muzeele şi operele de artă mai deosebite, decorurile palatelor în care este invitată de membrii caselor regale, cărţile citite în ultima vreme, dându-i sugestii de lectură şi augustului soţ, personalităţile cu idei novatoare şi creative (ingineri, medici, pedagogi, scriitori, artişti) care ar putea fi de un interes şi în România în diferite domenii de activitate (cultură, ştiinţe, economie, învăţământ, ajutor medical şi social).
Prin aceste impresii şi sugestii regina spera, în acelaşi timp, să îi ofere regelui simţământul că sejururile ei mai îndelungate în străinătate, datorate stării ei de sănătate slăbită, nu sunt un „timp pierdut”, ci regina îl foloseşte în mod util în serviciul regelui, făcând prin prezenţa ei în străinătate publicitate României şi culegând totodată informaţii utile pentru rege şi pentru ţară. […]
Întreaga corespondenţă a Reginei Elisabeta cu Regele Carol I este bogată în relatări despre întâlniri cu personalităţi de pretutundeni şi despre invitaţiile reginei, fie din dorinţa de a-şi împodobi salonul cu persoane interesante pentru conversaţie şi cu muzicieni virtuoşi pentru seratele de muzică, fie pentru a afla amănunte despre noile invenţii în tehnică, idei novatoare în societate şi aplicaţiile lor în diferitele domenii şi instituţii din Europa sau din lumea întreagă. Astfel, salonul Reginei Elisabeta este acolo unde se află însăşi regina, atât în România, la Bucureşti şi Sinaia, cât şi la Segenhaus lângă Neuwied, pe domeniul familiei sale, sau în localităţile din străinătate unde poposeşte – pretutindeni Regina Elisabeta este interesată să cunoască oameni noi, să viziteze muzeele locale, reprezentaţii de muzică şi teatru, conferinţe ale oamenilor de cultură şi ştiinţă, de asemenea diferite instituţii ale statului sau societăţi caritative pentru a culege impresii noi şi folositoare pentru România.
În final, demnă de menționat este concluzia însăşi a Reginei Elisabeta a României, exprimată într-o scrisoare către Regele Carol I, trimisă din Westerland (Germania), la 1 august 1888: „Este de folos țării, dacă povestim despre ea, şi, astfel, este un lucru bun să îi câştigăm prieteni.”