All the world’s a stage, and all the men and women
merely players. They have their exits and their entrances.
William Shakespeare, As you like it, act II, scena VII.
„Lumea întreagă e o scenă și toți suntem actori… apar și pier cu rândul, fiecare”… Aș dori de la bun început să-i dedic aceste câteva gânduri, cadou imaterial și romantic, prietenului Biță, profesorului George Banu, care sub aerele lui severe de erudit sigur pe el, ascunde o neliniște permanentă. Chinuit de trecerea timpului, de neîmplinirea unor vocații contrariate, și care nu au fost de fapt decât alte căi mai întortochiate spre împlinire. A încercat chiar să se explice într-un mic volum ce întrunește regrete repede expediate într-un parcurs spre cunoașterea de sine și atingând de fiecare dată o traversare în timp și devenire în final lucid asumată. Ce altceva aș putea alege decât monologul lui Jacques Melancolicul despre vârstele omului sau cele șapte roluri jucate pe scena lumii din Cum vă place de Shakespeare, unul din autorii de căpătâi ai lui George, vezi și volumul său de citate comentate și prezența lui constantă la Festivalul Shakespeare de la Craiova de peste douăzeci de ani. Autor fetiș, de bună seamă, dacă l-am uita pe Cehov (Cehov, aproapele nostru, mărturisea Banu în alt volum, sau restrângând și mai bine cadrul, Notre Théâtre, La Cerisaie, cahier de spectateur, deja în secolul trecut, 1999, la una din cele mai prestigioase edituri din Franța, Actes Sud). Cehov, în a cărui „Livadă” s-a plimbat ca la el acasă, de la Pintilie la Strehler sau de la Peter Brook la Tompa Gabor. De altfel, toți purtăm în noi o „Livadă” cu florile sale dalbe, pierdută sau ascunsă, și culmea, unii ne-am întors chiar ca moșiereasa Ranevskaia la Paris. […]