Georges și cu mine ne-am întâlnit în 1980, atunci când Antoine Vitez, pe atunci încă la Théâtre des Quartiers d’Ivry, dar pe punctul de a se muta la Chaillot, era pe cale să-și constituie viitoarea echipă de consilieri și de colaboratori care îl vor asista în viitoarele îndatoriri de director al unui mare teatru național. Făceam deja parte dintre apropiații săi, la Ivry, de doi ani, și mă pregăteam să-l urmez la Chaillot, la fel ca Bernard Coutant, administratorul său. Antoine voia să creeze un ziar al teatrului și căuta pe cineva care să-i poată concepe conținutul și substanța. După ce s-a gândit la un prieten din zona jurnalismului, s-a orientat spre Georges, care preda la Paris III. […]
