„Un moment, teatrului i s-a prezis dispariția – prezicere azi infirmată – dar am înțeles atunci că, dacă el, ca artă, ar putea să își piardă impactul, să fie marginalizat, teatralitatea în schimb este consubstanțială omului, ea îl definește. Shakespeare, continuându-i pe greci și romani, a spus-o constant: „Lumea e o scenă și noi, actorii săi neobosiți.” Pe Scena lumii am încercat să identific fie artiștii de geniu, fie politicienii contaminați de teatru. Azi îmi revine în minte relația când ascunsă, când flagrantă între jocul scenei și jocul politic. Ele deseori se confundă și o atestă ironic celebrul dialog al lui Ronald Reagan: „Cum poate deveni un actor președintele Americii?” a fost el întrebat. „Cum poate deveni cineva președinte fără a fi actor?” răspunse Reagan, ca un veritabil personaj shakespearian, mărturisea George Banu, subliniind faptul că Scena lumii este o carte a vieții. Teatrul ne ajută să citim lumea și oamenii.
Impresionante mi s-au părut întotdeauna serenitatea, înțelepciunea și cumpăna ce însoțesc, precum un blazon al ființei, toate evenimentele culturale, avându-l în centrul lor pe marele om de teatru George Banu, care a fost vreme de patru decenii profesorul adorat de studenții lui de la Sorbonne Nouvelle. Dăruit cu energia unui adolescent și tânăr, ce avansează în cercetare neobosit, trăind ca o flacără vie pentru teatru, scene, mari festivaluri și publicând cărți esențiale dedicate unor mari dramaturgi, operei lor și artei spectacolului, George Banu este în același timp înțeleptul care nu își reduce opiniile și judecata la un spectaculos joc de artificii și mult trâmbițatul avangardism, modernism și postmodernism de… avarie.
M-a impresionat o mărturisire a marelui teatrolog, născut pe 22 iunie 1943, despre dorința ce-l însoțește de a înainta în viață lin, de a adopta „calmul izvorului care dispare în deșert.” „Îmi doresc să avansez fără să tulbur liniștea lumii. La anii mei, vârsta vieții se aseamănă cu o ultimă vară indiană…” Excepțională mărturisire care ne confirmă acest sentiment tutelar pe care l-am trăit în preajma acestui titan în lumea teatrului mondial. Niciun rând rostit sau scris fără pasiune, înțelepciune. Îți vine să spui că teatrul nu e cuvânt, nici imagine, e puterea de a asculta evocările acestui mare povestitor al lumii scenei. […]