Omagiu Ruxandei Beldiman
În prestigioasa Aulă a Fundațiilor Regale, operă a arhitectului Paul Gottereau, aducem un cuvenit omagiu Ruxandei Beldiman, om de aleasă cultură și ținută morală, ce ne-a părăsit în plină tinerețe creatoare, din motive cunoscute doar de providență. O fericită întâmplare, reconsiderarea operei arhitectului Karel Liman, a făcut ca, în urma colaborării noastre, să fie tipărit[1] un studiu despre arhitectul Casei Regale, nedrept „uitat” din motive ideologico-politice de către literatura de specialitate din perioada comunistă. Anii petrecuți de către Ruxanda Beldiman la Sinaia au făcut-o să devină cea mai doctă persoană în cunoașterea istoriei Peleșului și Pelișorului, opere majore ale arhitectului Karel Liman.
O întrebare legitimă: cine a fost Karel Liman? Dacă ar figura în vreun dicționar am putea afla că a fost un arhitect ceh, născut în anul 1855 în Bohemia, în localitatea ce a purtat numele latin Bumsla, cel german Jungbunzlau și acela ceh de Mladá Boleslav, și a murit în România, la Brașov, în anul 1929; care a studiat în Germania, la München, și a lucrat în România ca arhitect al Casei Regale Române între anii 1896-1929, numele său fiind legat de Peleș, Bran și Cotroceni, practicând o arhitectură clasicizantă, de factură eclectică. Pentru a-l înțelege și, într-o oarecare măsură, a-l „readuce” în conștiința contemporană trebuie să definim termenii pe care îi folosim și să vedem cum și în ce măsură acest „străin” s-a inserat în cultura arhitecturală românească. […]
[1]. Ruxanda Beldiman, Mircea Hortopan, Narcis Dorin Ion, Sorin Vasilescu, Karel Zdenek Liman, arhitectul ceh al Casei Regale a României, Editura Igloo, București 2013.