Trup, casa, oras, tara locuri. Faptul locuirii se confunda cu faptul vietuirii.
«Omul sfinteste locul.» Orice spatiu centrat de prezenta umana devine expresie. Insula lui Robinson Crusoe.
Spatiul ce se percepe ca loc este proiectia cotidianului si/sau a istoriei: spatiu trait, spatiu antropocentric.
Ne trezim la marginea unei poieni: «Ce loc frumos!» N-am contribuit cu nimic la aceasta frumusete, dar prin simplul fapt al descoperirii am dat poienii un cadru, ea a devenit loc, a noastra, ca si trupul nostru.
Cred ca «obiectul» ce ar putea reprezenta sintetic notiunea ce ne preocupa este constructia dantesca Divina commedia. O constructie centrata pe axul existentei umane, o arhitectura cu trepte morale in ordine ascendenta. Aflam astfel ca locul se califica prin calitatea umana.
Locul presupune o incercuire, dar nu si o izolare. Nu putem izola Cismigiul de groapa Glina sunt locuri ce comunica, aparent neverosimil, prin axul dantesc al constiintei.