Alina Ledeanu
Bună seara. Salut toți invitații. Prezența dumneavoastră aici ne onorează. Nu ascund că sunt copleșită de emoție: Ne aflăm într-o clădire cu totul specială pentru foarte mulți dintre noi. Cei din redacția revistei Secolul 20, care ne-am legat mai bine de douăzeci și cinci de ani existența zilnică de această clădire, suntem cu atât mai emoționați.
Una dintre primele întâlniri memorabile, când am intrat în redacția Secolului, a fost chiar cu Geta Brătescu. O prezență vivace și, de la început, extrem de prietenoasă, iar în anii care au urmat, atelierul Getei a devenit pentru mine un loc cu impact major, formator (cănd mă refer la mine, extind efectul asupra unei întregi generații pentru care atelierul Getei Brătescu a însemnat foarte mult).
Dacă ridic acum privirea, am sentimentul că de sus, de sub îngerii pictați pe plafon, mă privesc oameni dragi și o evoc aici, foarte prezentă, și pe Geta.
Vorbim astăzi despre o excepțională scriitoare și o mare artistă. Rolul meu aici este de semi-gazdă, adevărata noastră gazda este doamna Ioana Angelescu, care ne-a primit cu generozitate; îi sunt recunoscătoare și pentru faptul că menține vie această clădire, încă vibrând de prezența atâtor personalități care i-au trecut pragul.
Vorbim despre Geta Brătescu; ea este eroina serii. Alături de mine se află doamnele Magda Cârneci –poet, critic de artă – și Aurora Király – cunoscut artist vizual. Aurora Király a fotografiat-o pe Geta Brătescu în atelierul ei, în câteva momente importante. Atunci când am creat colecția de carte-eveniment FCS21 într-un format gândit de Geta, ea a ales, pentru coperta a patra a cărților ce urmau să apară în seria de autor dedicată ei, portretul său în atelier realizat de Aurora Király.
Câteva cuvinte despre istoria colecției de carte-eveniment a Fundației Culturale Secolul 21, creată în anul 2000. Ne-am propus de la început să publicăm volumele unor autori cunoscuți, dar surprinși într-o ipostază neașteptată: Geta Brătescu scriitor, Doinaș prozator, etc.
Colecția a fost inaugurată prin seria de autor Geta Brătescu: din ce în ce mai mult, artista simțea nevoia să se exprime și prin scris. Prietenii, cei care i-au frecventat atelierul, știu că Geta pur și simplu organiza seri de lectură – avea un scaun al ei, el există și acum în atelier; un scaun pliant, de voiaj, în care Getei îi plăcea să se așeze și să citească, din caietele ei mari, pagini de proză.
Cartea Atelier continuu, ediția a doua, revăzută și adăugită, pe care o lansăm astăzi, este a șasea apariție din seria amintită. Le invit pe doamna Magda Cârneci și pe doamna Aurora Király să ne împărtășească impresiile de lectură despre acest volum.
Magda Cârneci
Sper că sunteți cu toții în asentimentul meu când declar de la început că avem de-a face în seara aceasta cu o personalitate de mare calibru. Geta Brătescu a devenit unul dintre numele de referință ale artelor vizuale românești, nu doar în țară ci și în străinătate. Cariera ei îndelungată, traiectoria ei bogată în opere, felul în care a știut să-și organizeze existența și să evolueze de-a lungul ei au transformat-o într-un artist-reper: într-un anumit fel, se poate spune că Geta Brătescu reprezintă istoria artelor vizuale românești din ultima jumătate de secol, și asta cu brio. Adică toate etapele evoluției artelor vizuale din perioada comunistă și până în prezent.
De fiecare dată, Geta Brătescu s-a situat de partea bună a lucrurilor. Cumva, ea a parcurs cu bine și ieșirea din realismul socialist și intrarea în modernismul reluat, resuscitat, din anii ’65 încolo. Deasemenea, în recuperarea avangardelor postbelice europene, care s-a întâmplat la noi în jurul anului ‘70 și apoi, ea s-a orientat cu multă intuiție și simț artistic către noile tehnologii: către fotografie, film, video, lucruri care se practicau prea puțin atunci în România. Asta face ca opera Getei Brătescu să fie de o mare compLexitate.
Ea a reușit să se manifeste în diverse domenii ale artelor vizuale și în multe tehnici clasice (grafică, desen, colaj, ilustrație de carte); iar în calitatea ei de hommo faber, manualitatea ei extraordinară a dus-o până la urmă la această postură de emblemă a unei întregi epoci artistice românești – lucru care s-a concretizat în cele din urmă în voga pe care a câștigat-o și în străinătate după 1989. […]
Aurora Király
Mă bucur să fiu în seara aceasta aici. Perspectiva din care o să vorbesc este aceea de artist vizual care a colaborat cu Geta Brătescu, o artistă pe care o apreciez foarte mult, o admir și de la care am multe de învățat.
În acest sens, am urmărit atent de-a lungul timpului și al unor colaborări, procesul său de lucru, etapele prin care artista își conduce proiectele de la idee și până la obiectul final (fie că acestea sunt desene, colaje, obiecte, filme sau texte), dar și modul cum urmează o serie de teme de-a lungul întregii vieții și cum le aprofundează atât prin literatură, cât și prin proiectele de arte vizuale.
Eu cartea aceasta am citit-o din perspectiva unui artist. M-a frapat exact finețea detaliului și a observației. Faptul că prin cuvinte și asocieri de cuvinte artista reușește să construiască viziunea sa pas cu pas, iar ceea ce rezultă e un diamant cu multiple fațete, sunete, imagini, umbre, lumini, senzații. Adică îți clarifică un loc, o situație, un peisaj. Te simți de parcă ești acolo și simți vântul cum îți bate prin păr, sau lumina care se lasă spre asfințit. Deci, simțul observației și modalitatea de redare sunt de o mare finețe. Din perspectiva artiștilor din generația mea, sau artiștilor chiar mai tineri, mi se pare extraordinar ce și cât avem de învățat: de la rigoarea aceasta cu care artista și-a urmărit temele și cu care lucrează în atelier de atâta vreme – de decenii, la faptul că poți să ajungi la anumite profunzimi doar atunci când revii asupra unor teme, când le completezi din alte perspective, în cazul Getei Brătescu prin jurnal, sau prin literatură. Notând ideile în jurnal acestea se decantează, ajungi la pasul următor și te întorci pe urmă la vizual.
Citind această carte, mi se pare că diversele situații sunt ca foile de pergament suprapuse, iar în final ceea ce se transmite e extrem de nuanțat, bogat și complex. […]