Mi s-a întâmplat de mai multe ori să mă aflu într-un grup unde discuția aluneca în diferite direcții și să observ cu fascinație că, în momentul în care se atingea un subiect ca Revoluția româna din 1989 sau cutremurul din 1977, dintr-odată, fiecare dintre cei prezenți, care a trăit acel eveniment, să simtă nevoia să relateze propria experiență din perspectiva vârstei pe care o avea și a locului în care se afla. Se naște astfel, spontan, o narațiune colectivă concentrată pe un subiect, dar în același timp caleidoscopică, multifațetată și întotdeauna diferită, în funcție de participanți.
Într-un mod oarecum asemănător, nici unele personalități (holografice, augmentate, multifațetate), de felul Marianei Celac, nu pot fi cuprinse dintr-un singur unghi, într-o singură fotografie. Sunt convins că fiecare prieten sau cunoscut de-al ei a experimentat dintr-un unghi diferit (în funcție de tipul de interacțiune, scopul acesteia, perioada în care ea s-a produs și mulți alți factori) personalitatea sa extrem de complexă. Cred că această publicație (fără să am în momentul în care scriu o vedere de ansamblu a contribuțiilor în texte și imagini) va fi o astfel de narațiune.
În ce mă privește, mă voi rezuma mai jos la un scurt extras din ultimul proiect pe care l-am inițiat împreuna cu Mariana Celac, iar ulterior l-am detaliat cu Aurora Király și Mirela Dăuceanu. […]