Când epidemia SARS-CoV-2/ COVID-19 a pătruns și-n România, în februarie-martie 2020, eram dublu rubricard la revista Reporter global, franciza românească a britanicei The Economist. De miercuri 11 martie, ziua de predare a articolelor pentru ediția de vineri 13, analizele politice săptămânale și notele de jurnal cultural pe care le publicam acolo nu s-au mai ocupat de alte subiecte decât cel care acaparase brusc atenția tuturor. Timp de câteva săptămâni am continuat să scriu pentru Reporterul… din care s-a mai tipărit doar acel număr și s-au mai paginat patru neimprimate pe hârtie, căci se închiseseră rețelele de difuzare a presei și n-ar mai fi putut fi vândute, ar fi rămas „pe stoc”. Textele au continuat să fie încărcate pe site-ul revistei. Începusem să notez pe zile ce se întâmplă, încât la numărul 88 din 20-26 martie 2020 contribuiam deja cu un „Jurnal din zilele epidemiei”. Am continuat să consemnez succesiunea evenimentelor și după ce Reporterul global a sucombat. Dacă tot mă pornisem, m-am gândit să merg înainte și să adun de-o „cronică” a ceea ce arăta de pe-atunci a teribil eveniment istoric. Nu m-am gândit nici o clipă c-ar putea dura atât de mult, cine și-ar fi închipuit?! Cu însemnări stabilizate la circa 2-3 pagini cotidiene, jurnalul meu a crescut între timp enorm. Am renunțat de la o vreme să fac estimări, căci mia o voi fi depășit de mult. Și nu par să se termine curând nici pandemia, nici notațiile mele musai cotidiene dacă e vorba despre un soi de „jurnal de eveniment”, „de bord”…
Primele zile de după consemnările din Reporter global, 9 și 10 aprilie, le-am publicat în vara lui 2020 în revista clujeană Apostrof. Aici, în Secolul 21 – următoarele: 11, 12, 13, 14 aprilie 2020, deci tot de la începuturile pandemiei… (I.B.L.) […]