Acasa. Camera in care dormim, ne agitam sau asteptam. O usa in mijloc, alta lateral. O fereastra larga. Patul desfacut, cu cearsaful atårnånd pe jos. O masa pe care zac hårtii si resturi de måncare: cåteva felii de salam si buca]i de påine. Un dulap. Haine aruncate la intåmplare pe scaune. Etc. Dezordine. (Accesul publicului in sala s-ar putea face prin scena, pe usa din lateral, adica prin «bucatarie». În acest caz, iesirea publicului din sala ar fi bine sa se faca tot prin bucatarie.)
Un barbat prost imbracat, cu obrazul atins de boala, incearca mai multe perechi de pantofi. (Se poate la fel de bine ca in primul moment scena sa fie pustie, barbatul sa intre pe usa din mijloc si, vazånd pantofii imprastia]i pe jos, sa inceapa sa-i probeze. Oricare ar fi inceputul, important este ca sugestia ca acest om patrunde pe nesim]ite in spa]iul intim al spectatorului sa fie cåt mai pregnanta.) Se intoarce brusc. Surprins, incearca sa se scuze:
Usa era deschisa…
(Se descal]a.)
Am sunat. Dar nu s-a auzit nimic. Am sunat, pe cuvånt… Uite.
(Iese pe usa din mijloc. Se intoarce.)
Vezi? Nimic. Nu-]i merge soneria. Trebuie s-o repari. Cred ca s-o fi ars transformatorul…
(Încearca sa urmareasca unde duc firele soneriei. Renun]a. Încal]a propriii lui pantofi scålcia]i.)
Am batut la usa. De doua ori. Sau de trei ori. Nu mai ]in minte. (Pauza.) Hei! Tu n-auzi cånd i]i bate cineva la usa? Esti surd?! (Pauza.) Esti surd?! (Pauza.) Sau te prefaci…
(Råde. Ia un pantof. Îsi priveste picioarele.)
Nu-mi vine. Am piciorul prea mare. De fapt, daca stau bine sa ma gåndesc, nu-i prea mare, dar e aici un os… Cred ca am un os in plus. Anatomia… (Face un gest: anatomia il depaseste.) Dracu’ stie de la cine am mostenit eu osul asta… Nu gasesc niciodata pantofi pe masura mea.
(Lasa sa cada pantoful. Face cå]iva pasi.)
Noroc ca era usa deschisa… M-am mirat. În ziua de azi, lumea e atenta. Încuie toate usile. Cu chei, cu lacate, cu zavoare… Cu lan]uri. Se baricadeaza. Mai monteaza si sisteme de alarma… (Face un gest: e prea complicat.) Lumea vrea sa stea bine mersi acasa, nu care cumva sa fie violata. (Råde.) }ie nu ]i-e frica?…
(Brusc isi aduce aminte.)
Trebuia sa incerc cu…
(Scoate un clopo]el pe care il agita cu putere. Se plimba cu clopo]elul pe scena. Råde.)
Acum auzi?… Auzi?…
(Se opreste. Lasa clopo]elul pe masa. Devine foarte grav. Înainteaza incet.)
Apa… Da-mi apa… Mi-e sete… Mi-e al dracului de sete… De doua zile
n-am pus un strop in gura… Am uitat ce gust are apa. Trebuia sa pastrez o picatura. Asa, ca sa ]in minte… Ma usuc. Aici, pe dinauntru… Au trecut patruzeci si opt de ore… (Se uita la ceas.) Patruzeci si noua. Cåt crezi ca mai rezist? Înca o ora? Doua? Trei?… Tu stii cåt rezista un om fara apa? Unde e linia care desparte via]a umeda de moartea uscata? Trebuie sa fie o linie foarte sub]ire… O linie imprecisa, atåt de imprecisa si de sub]ire ca n-o vezi. (Pauza.) O sim]i? Daca mai ai puterea sa sim]i… Eu cred ca
m-am apropiat prea mult… Hai, da-mi, te rog, un pahar cu apa…
(Pauza.)
Nu, nu s-a oprit apa… Asta-i buna! Lumea are nevoie de apa. (Råde.) Nuuu… {tii ce-au facut? Au desfiin]at ]åsnitorile. Toate ]åsnitorile! Ultima a disparut saptamåna trecuta. Era chiar aici, in Gradina Icoanei, la intrare… Am venit sa beau si… În locul ei am gasit o gaura pe care au astupat-o cu o scåndura. O scåndura fixata cu niste suruburi mari… Am incercat sa desurubez. N-a ]inut. {uruburile erau strånse cu putere… Ma dor degetele. Magarii astia de la primarie! Nu mai po]i sa bei apa… Pe ei ii doare in cur. Umbli ca nebunu’ prin oras cu limba scoasa, i]i rupi pantofii…
(Se opreste. Resemnat, scuzåndu-se.)
N-am bani de apa minerala. (Pauza.) Mi-e sete. Hai, da-mi, te rog, un pahar cu apa. (Pauza.) }i-e lene? (Råde.) Bine, bine… Îmi iau singur. Unde zici ca e bucataria? Pe-aici? Da, da…
(Iese pe usa laterala. Din bucatarie se aude robinetul.)
Ce mizerie! Tu manånci aici?… Cum po]i sa stai in mizeria asta? Nu inne-bunesti cånd te ui]i in jur?… Auzi?! Tu de ce nu-]i speli farfuriile? Esti ocupat, nu-i asa? N-ai timp. (Råde.) }i-e lene. N-ai pe nimeni care sa?… Ia zi! Cum gasesc eu un pahar curat in balamucul asta?… Aaa! Dulapul…
(Zgomotul unei farfurii care se sparge. Intra cu niste cioburi.)
S-a spart. Era o farfurie mica. Îmi pare rau. N-am vrut. Pe cuvånt. Statea chiar pe col]ul mesei si am atins-o din greseala cånd am deschis dulapul. Fii si tu atent unde pui… Lasa ca ai destule farfurii. (Pauza.) Mi-e sete.
(Se intoarce in bucatarie.)
Mai fa si tu ordine… {i arunca dracului lucrurile de care n-ai nevoie, ca altfel mori ingropat sub ele… Uite dom’le, e plin de lucruri inutile… Ziare, cutii, sticle goale, pungi, be]e de chibrit arse, cårpe…
(Zgomotul apei inceteaza. Se intoarce cu un pahar. Îl cerceteaza.)
Acum ce facem cu paharul? Ar fi mai bine sa-l arunci… Lasa, nu te deranja, stiu ca ]i-e lene. Îl arunc eu. (Deschide fereastra. Arunca paharul. Råde.) L-am nimerit!… Un maimu]oi in costum gri. Cu geanta diplomat. Nu te speria. N-a pa]it nimic. Se uita ca bou’ in stånga si-n dreapta… Habar n-are de unde i-a picat… (Råde.) Nici nu-i trece prin minte… Pun pariu ca asta bea numai apa minerala… Gata, a renun]at sa-si puna intrebari. Lumea renun]a repede sa-si puna intrebari. S-a carat. (Pleaca de la fereastra.) Ai destule pahare… Sa tot bei. Sa bea si al]ii impreuna cu tine… Un regiment intreg! (Råde.) Primesti vizite, nu-i asa? Prieteni… Rude… Da, da. Trebuie sa-i supor]i pe to]i. {tiu cum e. Îmi place la tine… E frumos. E liniste.
(Se plimba si cerceteaza camera. Se opreste.)
De cånd magarii aia de la primarie au desfiin]at ]åsnitorile, nu mai am liniste. În fiecare zi aceeasi problema… De ce nu intru intr-un bloc? De ce nu sun la intåmplare?… (Råde.) Bine. Intru. Sun. {i nu e nimeni acasa. Sau daca e… Da, apa e ieftina, un pahar cu apa nu costa mare lucru… Asa e. Nu costa nimic. (Råde.) Bine. Sun. Sun si ala din spatele usii se uita prin vizor. Vrea sa ma vada. Daca ma ascund, nu deschide… Zice ca o fi vreun ho]. Daca nu ma ascund… (Råde.) Daca nu ma ascund, se sperie… Pentru ca eu sunt lepros.
(Pauza.)
N-am voie sa ating pe nimeni. N-am voie sa ating nimic. Cånd merg pe strada sunt obligat sa agit intruna clopo]elul… (Ia clopo]elul de pe masa si face un tur agitåndu-l.) Asa zice legea. Sa stie lumea ca trece un lepros si sa se dea la o parte… Legea! (Arunca clopo]elul. Råde.) Pai ce, crezi ca are cineva curajul sa se apropie?… Aiurea! Fug. Fug cu to]ii. Fug ca sobolanii… Odata, unu’ a vomat in fa]a mea… Da dom’le, a vomat, daca-]i spun…
(Råde. Råsul se topeste incet.)
Leprozerie?!… Am stat destul in leprozerie. Am plecat pentru ca nu mai suportam. {tii, acolo sunt numai leprosi. Urå]enia care e in mine… {i descompunerea… Le vad multiplicate de o suta de ori. Toate mutrele alea sunt bolnave. {i sufletele lor… Sufletele lor sunt mai negre ca iadul, ascul-ta-ma pe mine, ii cunosc. Ce sa caut printre ei? Eu vreau sa vad oameni frumosi si sanatosi. Vreau sa ma bucur macar de o zi fericita in care sa uit… În]elegi?… În]elegi pe dracu’. Tu esti sanatos. {i, daca ai chef, bei apa… Mi-e sete. Nu-i nevoie sa te deranjezi. {tiu unde e bucataria.
(Se duce la bucatarie. Zgomotul apei.)
Nu-]i face probleme. Ai destule pahare. (Råde.) Gata, acuma sunt atent. Am inva]at lec]ia.
(Se intoarce cu alt pahar pe care il asaza pe masa. Cerceteaza camera.)
Îmi place la tine. Da, da, imi place… (Se duce la fereastra.) Fereastra da spre sud. Nu? Încolo e sudul. Ai lumina… Strada… Oamenii care trec… Masinile… Copacii… Cåinii… Stålpii… Reclamele colorate… Î]i place sa stai la fereastra? Hmmm… Po]i sa te ui]i din cånd in cånd. Sa vezi ce mai e pe-afara. Daca nu s-a schimbat ceva intre timp… (Se apropie de pat.) Patul… Aici dormi tu. Nu?… Ia sa vedem. (Se trånteste in pat.) Merge. Hmmm… Cam tare. Dar e bun pentru coloana. E sanatos. Te obisnuiesti. Nici bucataria n-arata rau. E mare. Ar putea arata chiar frumos. Daca ai face si tu ordine. Daca ai zugravi. Daca ai arunca lucrurile inutile… Într-o casa se aduna fantastic de multe lucruri inutile. Pe nesim]ite. {i, pe urma, nu mai stii ce sa arunci. Pentru ca nu stii ce-i util si ce-i inutil. Nu vine nimeni la tine sa-]i spuna ce-ai nevoie in via]a… (Råde. Se ridica din pat. Îngrijorat:) Zidurile sunt solide. Nu? E o casa solida… Asa mi se pare. A pa]it ceva la cutremur? (Cerceteaza zidul.) Mda… O crapatura deasupra usii. Mai nimic. Bloc rezistent. Beton armat.
(Se plimba pe scena.)
Sa stii ca am avut si eu o casa. Demult. O casa foarte frumoasa… Nu, nu la bloc. O casa. Era departe, dar aveam gradina. O gradina mare. Aveam pomi, aveam flori. Regina-nop]ii, gura-leului, nu mai stiu… Nevasta-mea se ocupa de flori, eu nu ma pricep. Le stropea, smulgea buruienile… Îi placea. Esti insurat?… Mda… Mi-am dat seama. Mai bine ca nu esti insurat. Seara mirosea… Fantastic ce mirosea! Parfumul asta i]i patrundea in casa. }ineam ferestrele deschise toata noaptea. Nevasta-mea zicea sa inchidem fe-restrele ca intra ]ån]arii si fluturii de noapte… aia mari, parosi, cenusii… Pe urma, se temea de ho]i… Eu nici nu vroiam sa aud. Îmi placea mirosul. Ca s-o linistesc, am cumparat un cåine lup. Un dulau urias. De dresat, eu
l-am dresat, dar el s-a atasat de Ema. Îi era frica de mine. Pe Ema o iubea… Asculta, tu n-ai altceva de baut decåt apa?… Vin?… Merge si vinul. Unde? (Se duce la dulap.) Aici il ]ii! (Råde.) Ia uite, dom’le!
(Ia sticla de vin, se asaza la masa si isi toarna in pahar. Bea.)
Da, dom’le, era al dracului de frumos acolo… }in minte fiecare anotimp. Nu anii, anii sunt to]i la fel. Anotimpurile. Vara se incingea acoperisul. Toamna mi-era teama. Nu stiu de ce. Pur si simplu. Iarna ne inzapezeam. Drumurile erau blocate, autobuzele nu circulau si Ema nu mai putea ajunge la serviciu. Chestia asta o chinuia, ea care avea sim]ul datoriei… (Råde.) Primavara infloreau ciresii in gradina. Erau singurii ciresi de pe strada noastra. În gradinile din jur cresteau tot felul de copaci… Nu ma pricep la copaci. Oricum, nimeni n-avea ciresi. În afara de noi. Stateam toata ziua in fa]a ferestrei deschise, la aer curat… Îmi facea bine. Asa mi-a zis doctorul. Sau mi se parea mie ca-mi face bine. Daca zice doctorul, trebuie sa-l crezi… (Råde. Îsi mai toarna un pahar.) De aici mi s-a tras. Era primavara. Ema era plecata la maica-sa si eu stateam singur si priveam de la fereastra ciresii. {tii, ciresii infloresc numai cåteva zile pe an… Florile. În rest, nu-i nimic de capul lor. Niste copaci ca oricare al]ii. Unde mai pui ca mie nu-mi plac deloc ciresele. Au såmburi. Trebuie sa scuipi intruna. Ema insa månca cirese… Se straduia. (Råde.) Ca sa ma consoleze pe mine. Ca sa ma convinga ca frumuse]ea e gustoasa… De fapt, nici ei nu-i placeau. Cele mai multe cirese cadeau pe jos si putrezeau… În ziua aia aveam treaba prin casa, trebuia sa repar aspiratorul. Se stricase aspiratorul si cu matura nu rezolvi mare lucru, mu]i gunoiul dintr-o parte intr-alta… La noi se strånsese praful. Se adunasera cocoloase de praf sub pat, aratau ca niste fiin]e misterioase care se ascund de tine… Cånd deschideai usa si se facea curent, incepeau sa se miste, se rostogoleau incoace si-ncolo… Dom’le, eu trebuia sa demontez aspiratorul, dar nu ma puteam clinti din fa]a ferestrei. Atunci cåinele a inceput sa latre si la poarta mea a aparut un om. Mi-a cerut apa.
(Îsi mai toarna un pahar. Bea. Pauza.)
Un lepros. I-am dat un pahar cu apa. A baut, mi-a zis sa arunc paharul, mi-a mul]umit si a plecat. Priveam paharul si nu ma induram sa-l arunc. Era un pahar de cristal, scump… Din serviciul pe care il primisem cadou de nunta de la socri. Mi-am spus ca am sa-l spal bine si totul va fi in regula. Nu se va intåmpla nimic. As fi putut sa-l fierb. Daca fierbi apa, microbii mor… L-am lasat pe masa si am continuat sa privesc ciresii. Pe urma mi-am dat seama ca se facuse tårziu. Am incercat sa repar aspiratorul, dar se ar-
sese motorul, n-aveam ce-i face, trebuia rebobinat… Eu nu ma pricep la motoare… Am uitat de pahar. A doua zi, Ema a gasit paharul pe masa, nu l-a spalat bine…
(Izbucneste in rås. Se ridica de la masa.)
Ema a avut noroc. Nu s-a imbolnavit… Ema a murit acum douazeci si sapte de ani. Cancer la sån… Cancerul nu iarta. Mai ales daca-l descoperi in-
tr-o faza avansata. Credeai ca sunt mai tånar?… În iunie am implinit cincizeci si sapte… Cincizeci si sapte! Mersi. Da, stiu ca arat mai tånar. Din cauza leprei. Cei mai mul]i se pacalesc. Cånd obrazul e jupuit, nu-]i dai seama… Nu esti in stare sa deosebesti batråne]ea de lepra. Pui orice rid, orice zbårcitura pe seama bolii, saraca de ea… Da. Saraca. Mi-e draga. Lepra. {tii, eu am fost mereu un om teribil de bolnavicios. (Pauza.) Mi s-a facut foame. O fi de la vin. Lasa, nu te deranja, ma descurc.
(Se duce la bucatarie. Din bucatarie, vocea lui:)
N-ai nimic in frigider. Da’ nimic. Nici in camara… Cum e posibil, dom’le?! Tu nu mergi la pia]a? Nu-]i cumperi de måncare?… Tu cu ce te hranesti? (Råde.) Uite, n-ai nici macar o conserva, acolo… un stavrid in sos tomat. Vai ce scårbos e stavridul!… Nimic!
(Revine. Se plimba prin camera si se intoarce la masa unde, pe o bucata de hårtie, sunt cåteva felii de salam si ceva påine.)
Asculta, tu altceva decåt salamul asta n-ai?… Bun si salamul.
(Se asaza la masa si manånca.)
Merge. Da, dom’le, eram incredibil de bolnavicios. Nici nu-]i trece prin minte! (Råde.) Sufeream de tot ce se poate gasi prin tratatele de medicina. Boli infec]ioase, boli contagioase, boli congenitale… Plus cåteva boli necunoscute, inclasificabile… {i asta inca de pe vremea cånd eram copil. De cånd eram bebelus! (Råde.) Amintirile mele cele mai vechi sunt legate de vizitele doctorilor… Nu tu Craciun, nu tu Revelion, nu tu Paste… Vizitele doctorilor! Uite, ]in minte… (Îsi sterge degetele cu hårtiile de pe masa si imbraca una din hainele care zac in dezordine.) Lasa ca nu se pateaza. M-am sters pe måini… Era unu’ chel si mustacios care gåfåia tot timpul. Ura copiii, cred ca era paranoic… Dar se chinuia sa fie dragu] cu mine… Sa-l fi auzit cum imi vorbea! Dulce. Mieros. Sa-l fi vazut ce mutra facea atunci cånd imi lua temperatura! Sau cånd ma punea sa deschid gura si sa scot limba… {i el statea la distan]a, nu suporta… {tii, pe mine ma umfla råsul cånd il vedeam ce eforturi facea sa se stapåneasca… Aveam spirit de observa]ie. Da, da, eram precoce. (Schimba hainele.) Pe urma era una, o doctori]a grasa, tunsa scurt. Cu ochi de scroafa. Ma ciupea. Ma ciocanea. Ma intorcea pe-o parte si pe alta. Parca se juca cu o papusa… (Schimba hainele.) {i asistenta ei era si mai grasa, cea mai grasa femeie pe care am vazut-o in via]a mea. Abia incapea pe usa. Pe scaun nu se putea aseza, nici in fotoliu… Se lasa pe patul meu si eu sim]eam cum se comprima arcurile, cum se indoaie lemnaria. Mi-era teama ca ne trezim impreuna pe jos. N-a apucat sa-mi distruga patul pentru ca parin]ii mei au gasit repede pe altcineva. (Schimba hainele.) Una inalta, imbracata mereu in rosu… Cu o palarie mare pe care n-o scotea niciodata… Avea o voce sparta care imi zgåria creierii. Se certa cu maica-mea, ii facea scandal ca nu aerisea destul de des. Era obsedata. N-a rezistat mult. (Schimba hainele.) Pe urma a venit unul scund si negricios. Un om timid si tacut… Uite-asa defilau doctorii prin casa noastra. Ca niste manechine pe scena. (Schimba succesiv mai multe haine.) Unul dupa altul, unul dupa altul, unul dupa altul, unul dupa altul, unul dupa altul…
(Obosit, abandoneaza hainele, se asaza la masa si-si mai toarna un pahar.)
Pentru ca eram foarte bolnav. La patru ani am fost operat de hernie. La sapte ani mi-au scos amigdalele. La zece apendicele. La saisprezece
mi-au scos un rinichi. La nouasprezece viermii din burta. La douazeci si doi apa din genunchiul stång… Faceam febra. Peste treizeci si noua. Ma indopau cu antibiotice. Febra ceda dupa vreo saptamåna si incepea imediat diareea. Asa am ]inut-o… Uite, ma si mir ca am reusit sa termin scoala… Din cauza bolilor, parin]ii ma rasfa]au. Aniversarile mele erau un fel de sarbatori oficiale. Ca inmormåntarile la care e invitata multa lume. Rudele, prietenii… Intrau, se uitau, måncau, beau, plecau… Foarte seriosi. So-
lemni. Cånd se aducea tortul, eu nu eram in stare sa suflu atåt de tare incåt sa sting lumånarile, dar parin]ii ma consolau… Parin]ii! Nu stiau ce sa-mi mai cumpere, ce sa-mi mai faca… Bomboane, ciocolata, alune asta cånd n-aveam probleme cu stomacul… Înghe]ata daca nu ma durea gåtul… Masinu]e, trenule]e electrice, plastilina, car]i de colorat, solda]i de plumb, un aparat de radio, un aparat de fotografiat, o trusa de disec]ie, un microscop… Nu stiau cum sa se poarte cu mine… Îmi povesteau, imi citeau, imi cåntau, ma adormeau… Dezgustator! (Pauza.) Ai o ]igara? Unde? Lasa ca ma descurc…
(Cotrobaie påna gaseste un pachet de ]igari. Îsi aprinde o ]igara.)
Da, dom’le, am fost un copil rasfa]at! {i la scoala, la scoala era exact la fel. Profesorii ma protejau. Numai pe mine. Cu ceilal]i erau rai, se purtau ca niste cåini profesorii. Bandi]i! Cu mine erau buni, diabolic de buni… {i povestea a continuat.
(Pauza. Devine grav.)
Chiar si Ema s-a casatorit cu mine din mila. Din mila, dom’le, asculta-ma pe mine, asta-i adevarul! Ce dragoste?! Care dragoste?! Sa fim seriosi. Uite ce, eu nu cred ca exista dragoste. Nuuu… Nici atunci cånd m-am casatorit n-am crezut… Am stiut totul de la inceput. Oamenii au nevoie unul de altul. Adica isi inchipuie. Ca sa se chinuie unul pe altul. Sunt foarte pu]ini oameni care reusesc sa se chinuie pe ei insisi. (Råde.) Au nevoie… (Face un gest: «las’ ca stim noi care-i treaba». Pauza.) Pentru Ema, eu am fost un caz de care trebuia sa aiba grija. Un caz clinic! (Råde.) Cånd mi-am dat seama cåta compasiune trezeam… Cåta compasiune ii trezeam påna si ei… Mai ales ei!… Ma scotea din min]i! Nu ma puteam obisnui. Pai da, da, sigur ca eram bolnav. Toata lumea stia ca eram bolnav. Însa, vezi tu, eu nu ma sim]eam deloc… Pe dinauntru lucrurile stau intotdeauna altfel. (Pauza.) Adica nu-mi venea sa cred ca eu sunt ala… ~la care inghi]ea medicament dupa medicament. ~la care e dus in fiecare saptamåna la doctor si pentru care diagnosticele sunt ca buletinele meteo. (Îsi toarna vin in pahar. Priveste in gol.) {i uite ca, påna la urma, mi-am intrat in rol. Ce era sa fac? Eh… Ce vroiai sa fac?! Pentru rude eu eram ruda bolnava, pentru prieteni prietenul bolnav, pentru colegi colegul bolnav… Nu-i puteam dezamagi. (Råde.)
(Se asaza la masa. Bea.)
Da, dom’le. Pentru toata lumea eram un om bolnav… Eram BOLNAVUL! Cu majuscule. (Råde. Pauza.) Daca asta vedeau ei in mine, atunci exact asta trebuia sa fiu. Nu?… Iar eu mi-am inva]at rolul. La inceput prost. Cu timpul insa, am inceput sa-l joc tot mai bine. Am descoperit cu uimire ca eram chiar talentat. (Råde.) Cred ca trebuia sa ma fac actor. Daca as fi fost sanatos, actor m-as fi facut. Serios. Acuma… (Face un gest: a trecut vremea, s-a dus.) Dar atunci ma descurcam. Îmi jucam bine rolul, pe cuvånt… Într-un fel, sa stii ca-mi convenea… Da, da… Era comod. Foarte comod. Orice spuneam… Pe oricine injuram… Orice porcarie faceam… Ma tratau cu bunavoin]a. Cu in]elegere. Cu compasiune. (Pauza.) {i uite asa, m-am trezit in societate… Societatea! Ce buna e societatea! Ce amabila! Ce umana! (Råde grotesc.) Da, dom’le, m-am trezit inconjurat de o compasiune sufocanta care crestea necontrolat, crestea mereu, fir-ar ea a dra-cului!… Ma torturau cu mila lor! Ma puneau la zid…
(Pauza. Se scarpina in cap.)
{i totusi, oamenii nu sunt chiar atåt de prosti pe cåt par… Recunosc ca e mai comod, e foarte simplu sa-i crezi pe to]i niste imbecili care gåndesc cu stomacul, dar sa stii ca, in realitate, lucrurile sunt mult mai complicate. Exista pe lumea asta destui care isi pun probleme, care incearca sa se bage in pielea ta… Chiar daca nu reusesc! (Råde.) Atunci, vazånd ca sunt atåt de nenorocit in rolul meu de bolnav, unii au inceput sa ma examineze mai de-aproape… I-am ghicit imediat. (Misterios:) Îsi ziceau in sinea lor: tocmai pentru ca e atåt de bolnav, noi trebuie sa-l ajutam sa se simta sanatos, sa-si depaseasca handicapul si sa se integreze in societate. Pentru ca altfel devine mai bolnav decåt e cu adevarat. (Sta sa cugete.) Logic.
(Se ridica si, pe masura ce vorbeste, incepe sa-si puna hainele una peste alta. Cu fiecare schimbare de ton, adauga o noua haina.)
{i uite-asa am fost obligat sa joc un rol dublu. A trebuit sa devin bolnavul condamnat sa uite ca e bolnav. {i e gata sa demonstreze tuturor ca incearca sa se poarte la fel ca un om sanatos. Chiar daca nu reuseste sa fie prea convingator… Macar sa faca eforturi… Eforturi! Eforturi! (Råde.) Aveau nevoie de eforturile mele. Doar trebuiau rasplati]i… Nu? Pentru ca si ei faceau eforturi! Ei isi aratau zi de zi compasiunea chinuindu-se sa si-o ascunda… Al naibii de complicat! (Pauza.) Mai ales Ema vroia cu orice pre] sa ma convinga ca traim cåt se poate de normal. Normal! (Råde.) {tii ce facea noaptea? Noaptea imi supraveghea respira]ia. Se lipea de mine si asculta. Eu ma prefaceam ca dorm… Ce dracu’ in]elegea ea din respira]ia mea? Ce putea sa fie acolo? Un gåfåit, un horcait, un båzåit… Ce inseamna zgomotul asta?… Via]a? Moarte? (Råde.) Nu dormea, statea sa ma asculte. De aia nu dormeam nici eu… Era obosita, dar nu se lasa. Îmi lua tensiunea de trei ori pe zi, ma ducea la analize… {i toate astea asa, ca si cum n-ar fi fost nimic deosebit… În]elegi? N-ai cum sa in]elegi. Tu nu esti casatorit. Încerca sa fie discreta… Cu cåt ma supraveghea mai discret, cu atåt turbam de furie… Eu eram aproape mereu in concediu medical, stateam acasa si ea ma punea sa fac tot felul de munci ridicole. Tot felul de munci absurde… Sa sterg vasele, sa tai påinea, sa aprind focul, sa schimb becurile, sa ud florile, sa cura] veceul… Asta numai ca sa-mi demonstreze ca sunt sanatos si util. (Råde.) Uneori se prefacea chiar ca e suparata pe mine… Daca ii ziceam ca nu sunt in stare sa fac ceva, imi raspundea ca ma rasfa], ca, nu-i asa?, eu sunt un om la fel ca to]i oamenii…
({i-a pus toate hainele pe el. Defileaza måndru pe scena. Se opreste. Arunca o privire taioasa.)
De asta, atunci cånd am luat lepra m-am sim]it salvat… M-a eliberat. (Pauza.) E o boala scårboasa, nu te contrazic. Ar fi o nebunie sa-]i zic ca m-am bucurat… Cum dracu’ sa te bucuri?! (Råde.) Eliberarea nu-i o bucurie. (Pauza.) Via]a m-a rasfa]at: am primit cadou o noua boala. Oricum, eram obisnuit cu bolile… Dar acum nu mai era nevoie sa joace nimeni vreun rol. {i nici nu mai putea! (Råde grotesc. Îsi scoate pe rånd toate hainele.) Ajunge! Destul! Nu ne mai ascundem dupa degete, nu mai ]ine… S-a terminat! Nimeni nu se mai preface! Circul a incetat! Spectacolul a fost suspendat! Ordin de sus: Dumnezeu a oprit spectacolul! Gata! Nu mai jucam nici un rol! Nici simplu, nici dublu, nici triplu… Nimic. (Ramåne doar cu propriile lui haine.) Lepra m-a salvat. E o boala scårboasa si incurabila. (Misterios:) {i mai ales transanta. Eu am capatat o masca hidoasa, dar toate celelalte masti au cazut imediat si definitiv. (Trage suturi in hainele de pe jos. Råde. Se opreste. Devine grav.) Iar Ema a devenit o femeie nenoro-cita… Ceea ce, de fapt, fusese de la inceput. De data asta insa… Cine se poate preface ca iubeste un lepros?!
(Îsi dezbraca propriile haine. Izbucneste in rås. Brusc, devine grav.)
Ema! {i-a purtat crucea cu demnitate. ~sta e adevarul, trebuie s-o recunosc. S-a comportat admirabil so]ia mea. Draga de ea… Plina de curaj, plina de devotament, plina de energie… A facut mari eforturi… Dar n-a dus-o prea mult. S-a cura]at repede. Cancer la sån, cum ziceam… Nu iarta. Mai ales daca e descoperit intr-o faza avansata. Te duci la doctor si doctorul i]i spune ca ai venit prea tårziu. În doctori trebuie sa ai incredere, nu?… (Råde.) {i ceilal]i! To]i ceilal]i! (Aduna hainele de pe jos si le lasa sa cada una dupa alta.) Prietenii s-au sim]it dezlega]i de prietenie, rudele s-au sim]it dezlegate de rudenie, colegii s-au sim]it dezlega]i de colegialitate… (Priveste hainele imprastiate pe jos, apoi se indreapta spre masa si ia o bucata de påine.) Via]a a intrat in normal. Normalitatea asta n-o cunoscusem niciodata si o descopeream pas cu pas. Parca inva]am sa merg. La inceput trebuia sa ma gåndesc cum ridic piciorul, il imping in fa]a, il las jos, apoi celalalt… M-am obisnuit… Cu toate ca-mi detest boala… Ma face sa vomit, asa cum a vomat ala, pe strada, chiar in fa]a mea… Da dom’le, mi s-a ascu]it sim]ul estetic, am devenit foarte sensibil la frumuse]e. (Råde. Råsul se topeste incet. Pauza. Misterios:) Cånd am primit cadou lepra, s-a petrecut un miracol. Într-adevar, ciudat… De-atunci nu m-am mai imbolnavit de nimic altceva. Mai mult, m-am vindecat brusc de toate celelalte boli. Nici un microb nu s-a mai legat de mine, nici un virus. O data n-am racit in anii astia, pe cuvånt… Nu m-au durut nici capul, nici stomacul, nici ficatul, nici inima, nici plamånii… Dom’le, plesnesc de sanatate!
(Råde fericit.)
Liber si sanatos in fa]a unei lumi fara masti! O lume goala pusca, asa cum a facut-o Dumnezeu. {i lumea asta ma astepta s-o descopar… (Priveste in gol extaziat.) Î]i inchipui ca ajungi sa-i cunosti pe oameni daca te apropii… Prostii! Asculta-ma pe mine, i]i dai seama ce se ascunde in ei abia atunci cånd ii observi de la distan]a. Fara sa te atinga si fara sa-i atingi. Din ziua in care n-am mai avut casa, am inceput sa-i urmaresc. Merg la intåmplare, vad o mutra interesanta si ma iau dupa picioarele care conduc mutra asta prin labirintul strazilor. Îmi fac scenarii. E doctor, e actor, e avocat, e escroc… E casatorit, e homosexual, e burlac, are copii, are amanta… E bolnav… {i scenariile devin tot mai complicate. Îi place muzica, e claustrofob, vrea sa se sinucida… Uneori ma pacalesc. Dar si atunci cånd o nimeresc!… (Råde satisfacut.) Înainte, urmarirea dura o zi sau mai mult. Påna verificam. Timpul nu inseamna nimic. (Îsi scoate ceasul de la måna, il priveste, apoi il lasa sa cada.) Acum nu mai am nevoie sa verific. Ce sa verific? (Råde.) Stau intins pe o banca in parc si ii vad cum se scurg pe alei. Îi simt de la mare distran]a, mestec in gol si in gura mea se naste un gust. Uneori acru, alteori dulce, alteori amar… Nu-mi trebuie altceva. Am devenit contemplativ. (Ia o rochie si o priveste indelung.) Sa tot stai tolanit si sa admiri… (În cele din urma imbraca rochia.)
(Îsi aprinde o ]igara.)
Mai greu e cu femeile. E complicat. (Se asaza la masa si isi toarna un pahar.) Cu femeile nu ]ine. Nu le pacalesti. Femeile sunt destepte… Am avut una, o leproasa. Demult. Avea parul lung, altfel… (Face un gest scårbit.) Am trait o vreme cu ea… Era tacuta, citea car]i… Ma rog… Nu-mi placea, am lasat-o. Mie imi plac astea sanatoase. (Råde.) {tii… M-am luat dupa una pe strada… Dom’le, era frumoasa, asta-i adevarul. Da, era tare frumoasa. Blonda. Vopsita. În fine… Picioare, såni… Desi, era fata de la ]ara, asa cred. Adica, dupa cum era imbracata. Avea o rochie verde cu niste flori… (Face un gest scårbit. Råde.) Dar era foarte scurta rochia. {i pantofi cu toc. }ac, ]ac, ]ac… Abia isi ]inea echilibrul, saraca, coco]ata acolo sus, pe tocuri… }ac, ]ac, ]ac… Da, da, era de la ]ara. Dupa cum vorbea. Tocmai de aia am si incercat. Strånsesem ceva bani, luasem si de la biserica, din cutia milei… M-am apropiat de ea si i-am zis: «Uite, imi pun prezervativ. {i manusi de cauciuc. {i masca de cauciuc. Daca vrei tu, ma imbrac in costum de scafandru.» N-a vrut s-auda. «Bine, atunci lasa-ma sa te vad cu altul…» S-a uitat la mine ca la un nebun. Am gresit. Era fata de la ]ara. De fapt, nici nu-mi doream asta, am facut si eu pe nebunu’… Ca s-o sochez. «Iarta-ma. Uita ce ]i-am spus, te rog… Hai sa bem o cafea. Mergem acolo la bar si bem o cafea. Nu te ating. Stai cu mine juma’ de ora. Schimbam si noi o vorba…» Ma privea plictisita. «Te platesc. Am bani.» {i i-am aratat banii. Tot n-a vrut s-auda. (Pauza.) Am lasat-o dracului, ce era sa fac? M-am dus mai departe. Dar nu-mi ieseau din minte picioarele ei. Avea niste picioare foarte lungi. Eu mergeam pe strada si nu vedeam inaintea ochilor decåt picioarele ei… Nimic altceva. Parca mi-ar fi proiectat cineva un film cu incetinitorul, mereu acelasi si acelasi film care ocupa toata strada. }ac, ]ac, ]ac… Nu vedeam nici pe unde calcam. {i atunci s-a apropiat de mine un poli]ist…
(Se ridica. Joaca succesiv rolul poli]istului si propriul lui rol.)
Domnule!
Cu mine vorbi]i? (Stinge repede ]igara.)
Cu dumneata. Cu cine altcineva?… Hei! N-auzi?
Aud, domnule.
Atunci opreste-te!
M-am oprit. Se uita la mine. Ma cerceta.
E ceva in neregula cu dumneata.
Cu mine? (Råde.) Cu toata lumea!
Nu, nu, cu dumneata in mod special…
Pai sigur ca da. Sunt un caz special. (Råde.) {i dumneavoastra sunte]i un caz special, domnule poli]ist.
A tacut. Pe urma mi-a zis:
Esti un om periculos.
Va insela]i, domnule.
Dumneata esti bolnav. (Råde.)
To]i suntem bolnavi. Am impresia ca Dumnezeu nu se prea pricepe la medicina…
Nu, nu, vreau sa zic… Suferi de o boala grava.
Dumnezeu nu se pricepe deloc la medicina! (Råde.)
Dom’le, nu cumva ai lepra? […]