Note răzlețe despre Sanda Golopenția, istorică a sociologiei
Realizarea unei mari opere de restituire, așa cum este cea publicată de Sanda Golopenția, de obicei nu ajunge subiect de dezbatere. Beneficiarii, istoricii științelor sociale și ai culturii, își exprimă (mai mult sau mai puțin consistent) satisfacția pentru acest act de cultură, în cazul nostru pentru punerea în circulație a operei sociologului polivalent Anton Golopenția, dar în continuare evaluează numai conținutul operei restituite. Acesta a și fost scopul efortului ei de decenii. Dar faptul că editoarea, prefațatoarea, cea care a realizat notele și comentariile rămâne în umbră nu este firesc. Adevărat, este nevoie de maturitate culturală, de profesionalism ca o operă restituită să fie analizată și evaluată ținând cont de contribuția celei care și-a asumat îngrijirea.
Această corelare este cu atât mai necesară, cu cât parcursul de realizare a volumelor lui Anton Golopenția nu seamănă deloc cu acela al cercetătorul salariat, care primește un jurnal sau o cutie de scrisori sau chiar o arhivă personală, din care, în câțiva ani, realizează volume conform normelor acceptate academic, integrate în planul de cercetare al instituției la care este afiliat. Sanda Golopenția, în schimb, a descoperit arhiva în casa părintească, în anii adolescenței sale. A parcurs-o cu aviditate – în timp ce își construia o carieră strălucită de lingvistă și etnoloagă – pentru a-l cunoaște pe tatăl pierdut la vârsta de zece ani. Treptat, a descoperit și valoarea științifică-culturală-istorică a arhivei familiale.
Cum în anii ’60–’70 ai secolului trecut nu s-a putut face nimic pentru punerea în circulație a operei lui Anton Golopenția, la emigrarea în SUA, în 1980, arhiva a fost salvată prin transmutare secretă peste ocean, Sanda Golopenția continuând astfel studierea și sistematizarea acestei moșteniri ieșite din comun. După 1989, arhiva familiei a fost completată masiv cu documente din dosarele aflate în arhivele Securității și ale Institutului Național de Statistică. Este un parcurs extraordinar de ordonare a materialului, de învățare a sociologiei, a statisticii, a demografiei acelor vremuri, a contextului politic și economic local, național și internațional specific sfertului de secol în care a activat Anton Golopenția. Dar, pentru mine, cel mai surprinzător a fost faptul că o cercetătoare de formație filologică a inventat o structură originală a întregii serii de volume de restituire de științe sociale, care a ajuns la mii de pagini (și încă nu se află la capăt). […]