La fel ca Paul Valéry, scriitor pe care l-a tradus admirabil, Ștefan Aug. Doinaș a fost și un teoretician al poeziei. Neomodernismul se îmbină în poezia sa cu o ferventă căutare a locurilor rare în cuvânt. Și-a exersat penița în poezie, teatru, eseu și traducere (din autori fundamentali ai literaturii universale). Și-n proză, la sfârșitul vieții. Publică T de la Trezor, în anul 2000. E debutul său ca prozator, la aproape 80 de ani. Cu toate acestea, Doinaș se considera în primul rând poet. Când scria despre traducere, scotea în evidență acest aspect, de creator. Zămislitor de poezie. Cu înalt simț estetic, asemenea congenerilor din Cercul de la Sibiu, Ștefan Aug. Doinaș teoretizează constant. Scrie despre Cioran, surprinzând cu acuitate faptul că substanța discursului filosofic rezidă-n punerea laolaltă a polilor, credința cu absența lui Dumnezeu, fericirea cu nefericirea, o suită de paradoxuri care lasă spațiu generos de îndoială și reflecție. […]