ȘTEFAN AUG. DOINAȘ

MIERCUREA ADEVĂRULUI

 

a fost omorât într-o joi dimineața la nouă

 

șchiopii l-au gonit cu gheata lor ortopedică

ciungii l-au îmbrățișat cu cotoarele roze

doi senatori l-au demascat în plin parlament

 

în faima lui băgată-ntr-o cutie de tinichea

derbedeii au dat cu picioarele pe maidane

pescarii au prins-o-n loc de râmă în undiță

profesorii au folosit-o să șteargă tabla

 

umbra lui – o parte din neliniştea serii –

a fost interzisă în tot orașul pe trotuare

amintirea lui a fost extirpată din creiere

semnătura i-a fost răstignită de-a-ndoaselea

 

patru poeme încă vii i-au fost expediate la

morgă pentru disecție – spre-a se vedea dacă

durerea din ţesuturile lor nu e trădare

 

Academia în ședință solemnă i-a legat opera

de coada unei pisici căreia i s-a dat foc

 

 

pramatiile trântorii minerii și cofetarii

îl visează mereu pe la mijlocul săptămânii

 

miercurea aceea când el urlase în piață

peste tarabe: Poporul acesta vai! e tembel…,

e scuipată de-atunci ca Miercurea Adevărului

 

ANNO  DOMINI

 

când poporul acesta tembel

va plăti pentru tot pentru toate

Doamne ce vei face cu el

în teribila ta bunătate?

 

cu venin concentrat de crotal

îşi amestecă-n zbor săptămâna

oare e vreun infern mai total decât cel ce şi-l face cu mâna?

 

mila ta? el ți-o zvârle-n obraz

şi-ţi rânjeşte la tunetul vocii –

rostul lui aici este azi să-și ucidă cu bâta proorocii.

 

iulie 1990

 

Share This Post