|n eleganta cladire a Institutului Goethe din Bucuresti si-au dat intålnire peste o suta de iubitori si cunoscatori ai operei si vietii lui Johann Wolfgang Goethe. Invitatia fusese lansata din initiativa mai multor asociatii si institutii culturale din Romånia (Societatea Germanistilor din Romånia, Ministerul Culturii, Ministerul Educatiei Nationale, Academia Romåna etc.) si asociatii culturale germane si austriece (Institutul Goethe din Bucuresti, Societatea Goethe din Weimar, Fundatia Clasicismului de la Weimar, Asociatia Goethe de la Viena).
Era in 15 aprilie 1998. La orele 10.00 s-au deschis intr-o atmosfera festiva lucrarile Simpozionului Goethe la care si-au anuntat participarea renumiti germanisti si alti oameni de cultura. Presedintele Societatii Germanistilor din Romånia, George Gutu, a salutat cu bucurie prezenta atåt de multor admiratori ai vietii si operei Titanului de la Weimar, printre care reprezentantii ministrilor Ion Caramitru si Andrei Marga, care-si asumasera patronajul manifestarii, presedintele Societatii Goethe din Weimar, Werner Keller, directorul Institutului Central Goethe din München, Hilmar Hoffmann, insarcinatul cu afaceri al Ambasadei Germaniei la Bucuresti, Klaus Heinemann si generoasa gazda Peter Reitz, directorul Institutului Goethe din Bucuresti. |n cuvåntarile lor de salut oaspetii straini si-au exprimat satisfactia de a fi partasi la aceasta remarcabila manifestare stiintifica premergatoare unui alt eveniment cultural care avea sa se petreaca in cea de a doua si ultima zi a simpozionului infiintarea Societatii Goethe din Romånia.
Daca la inceput s-au facut auzite printre participantii romåni unele voci mai sceptice, care aratau, cu oarecare indreptatire, ca organizarea unei asemenea manifestari stiintifice nu ar prea avea sanse de reusita, referatele si comunicarile prezentate de oamenii de cultura din Bucuresti, Sibiu, Iasi, Timisoara si Cluj au stårnit un viu interes in råndul audientei si al oaspetilor din straintate, lucru dovedit graitor de discutiile aprinse pe marginea comunicarilor care au demonstrat asa cum avea sa afirme in finalul manifestarii prof. univ. dr. Werner Keller din Köln/Weimar un inalt nivel de cunoastere si de abordare stiintifica a operei si vietii lui Johann Wolfgang Goethe in contextul spiritualitatii romånesti contemporane.
Interesul pentru ceea ce a insemnat Goethe pentru cultura germana si universala este documentat din anul 1832 cånd revista lui Gheorghe Asachi Albina Romåneasca publica un fragment din Hermann si Dorothea, dupa care au urmat alte traduceri in periodice si sub forma de carte. Cei care nu cunosc prea bine evolutia culturii si literaturii romåne se pot intreba de ce s-a luat act de existenta operei lui Goethe abia in anul mortii sale cånd, pe långa amintita traducere, se publica si o notita anonima sub titlul La moartea lui poeta Goethe? O receptare intr-adevar intårziata daca avem in vedere ca Schiller era la acea data deja cunoscut cititorului de limba romåna. Dar acest fenomen este explicabil prin relativa tårzie cristalizare a limbii literare romåne, precum si prin preponderenta influentei spiritualitatii franceze in principatele romåne. |n diverse ziare si reviste din toate cele trei provincii istorice romånesti incep sa fie publicate intens poezii, proza si piese de teatru ale lui Goethe. Un mare succes de public l-a avut romanul Suferintele tånarului Werther care este scos in mai multe editii si cu unele variante de translatare chiar in titlu (patimile junelui etc). Påna si Titu Maiorescu incearca traducerea unor fragmente din acest celebru roman.
Exegeza receptarii semnaleaza inca de la 1848 traducerea cåtorva versuri din Faust pus in seama lui Ienachita Vacarescu (Im Lebensfluten, im Tatensturm Dracul: |n valul vietii, furtuna faptei ). Vasile Pogor si N. Skelitty traduc prima parte din acest vast poem goethean. Urmeaza echivalari romånesti din Ifigenia in Taurida, Clavigo, Stella, Egmont, Hermann si Dorothea. |nsusi tånarul student la Viena Mihai Eminescu se incumeta sa produca versiuni romånesti mai intåi ale unor scurte fragmente (Ca ziua-n care lumii te dete mai intåi din: Urworte. Orphisch. Dämon: Wie an dem Tag, der dich der Welt verliehen ; Spun popoare, sclavii, regii din: Westöstlicher Divan, Cartea Suleika. Suleika: Volk und Knecht und Überwinder), mai apoi mai multe versuri din Torquato Tasso.
Remarcabil este interesul timpuriu pentru consideratiile teoretice si eseistice ale lui Goethe, caci in deceniile al treilea si al patrulea din secolul trecut i se fac accesibile cititorului romån o serie de Maxime si cugetari, Aforisme, precum si studiul teoretic: Sansculottismus Litterarius, acesta din urma in echivalarea lui G. Barit la 1840. Ceva mai apoi ii sunt traduse si unele studii din domeniul stiintelor naturii, ca de pilda cea de a sasea sectiune a Teoriei culorilor sub titlul Actiunea sensorio-morala a culoarei (1925).
De la startul oarecum in forta al stradaniilor de receptare påna la aparitia unor studii mai aprofundate si mai ample referitoare la Goethe avea sa mai treaca ceva timp, de parca cercetatorii romåni nu indrazneau sa abordeze fenomenul acestui complex autor in totalitatea lui. Dar spre sfårsitul veacului trecut incep sa fie publicate si unele tentative pregatitoare datorate lui A. Våntul (1890, despre Goethe si Schiller), Em Grigorowitza (1903, studii despre Faust), Simion C. Måndrescu (1903, despre Propozitia relativa la Goethe), Traian Bratu (1909). Primul studiu comparatist mai amplu Mihai Eminescu si Goethe il publica Ion Sån-Giorgiu in 1927 si 1929.
Daca la aniversarile anterioare (100 de ani de la nastere in 1849, 50 de ani de la moarte in 1882 si 150 de ani de la nastere in 1899) ecourile in cercurile culturale romånesti au fost modeste, exceptie facånd unele trimiteri ale lui George Cosbuc si Ilarie Chendi la aspecte mai tenebroase sau neconformiste din viata scriitorului, politicianului si omului Goethe, ca urmare a unor campanii lansate in unele periodice din Germania, in schimb, aniversarea a 100 de ani de la moartea lui Goethe a prilejuit o suita ampla de manifestari de prestigiu si de evaluari critice in presa literara si culturala din Romånia acelei epoci. Punctul culminant l-a constituit manifestarea omagiala de la Ateneul Romån la care a participat si Majestatea Sa Carol al II-lea, Regele Romåniei, si la care Simion C. Måndrescu, seful catedrei de germanistica a Universitatii din Bucuresti si presedintele Societatii Germanistilor Romåni, a tinut o comunicare cu privire la actualitatea unor idei ale scriitorului si gånditorului german. Totodata, Academia Romåna il omagia pe Goethe intr-o sesiune proprie la care Nicolae Iorga a facut o expunere memorabila despre Goethe, caracterul sau si izvoarele sale de inspiratie.
Dupa ce Ion Gherghel lansase sinteza sa Goethe in literatura romåna. Cu o privire asupra intregei inråuriri germane. Studiu de literatura comparata, 1931, dupa discursul lui Nicolae Iorga din 1932 si dupa o alta lucrare analitica si de sinteza a lui Ion Gherghel: Bibliografie critica despre Goethe la Romåni, 1936, apare prima monografie ampla Goethe (Bucuresti, Fundatia pentru Literatura si Arta «Regele Carol al II-lea», 1938) a aceluiasi Ion Sån-Giorgiu. La Biblioteca «Ducesa Anna Amalia» din Weimar am gasit un exemplar cu o dedicatie a autorului pentru Julius Petersen, presedintele de la acea data al Societatii Goethe din Weimar: «Herrn Prof. Petersen, meinem großen Lehrer, tiefe Anerkennung und innige Freundschaft. Ion Sån-Giorgiu. 20/IV/938».
Dintre personalitatile care s-au aplecat intens asupra operei lui Goethe ii remarcam pe Tudor Vianu (Goethe, 1962), Mihai Isbasescu (Faust in literatura romåna, 1958), Mihai Ralea (Goethe omul integral, 1966), George Calinescu, Alexandru Dima, precum si, in calitate de traducatori, Lucian Blaga, Ion Iordan (alias Immanuel Weissglass), Maria Banus, {tefan Aug. Doinas, Aurel Covaci etc. O sinteza a receptarii påna in deceniul al saptelea ne ofera germanistul Ion Roman in studiul: Ecouri goetheene in cultura romån, 1980. {i desigur, trebuie relevate si marile eforturi de a oferi cititorului romån o editie de opere alese ale lui Goethe intreprinse de Romul Munteanu (doua volume) si Jean Livescu (sapte volume). Moartea acestuia din urma a intrerupt editia, asa incåt noile generatii de germanisti din tara noastra au obligatia morala, dar si pragmatica, de a elabora o asemenea editie de opere goetheene in traducere romåneasca.
Chiar acesta a fost si unul dintre scopurile pentru care a fost gåndita crearea Societatii Goethe din Romånia. Ca model de organizare si activitate ne-a servit Societatea Goethe din Weimar care, prin presedintele sau Werner Keller, ne-a acordat un sprijin substantial.
Prestigioasa asociatie culturala a fost creata la Weimar in anul 1885, cu toate ca tentative de constituire a unui astfel de organism s-au facut, chiar imediat dupa incetarea din viata a lui Goethe, de catre Varnhagen von Ense, care s-a adresat in acest sens lui Metternich, Franz Liszt, Adolf Schöll. |nceputul l-a facut la Viena asa-numitul Wiener Goethe-Verein (1878). |n Germania a trebuit sa fie intrunite o serie de premise pentru ca acest obiectiv sa poata deveni realitate: crearea imperiului prusac-german la 1871 si deschiderea arhivelor lui Goethe de catre ultimul nepot al acestuia in 1885. Astfel incåt la 26 iunie 1885 s-a constituit Societatea Goethe ca «asociatie a prietenilor si exegetilor lui Goethe». |n 1886 societatea numara 1 660 de membri din Germania si din strainatate. Ideea de baza care s-a impus in conceperea si functionarea ei a fost aceea de a atrage si mobiliza in opera de cercetare si raspåndire a creatiei goetheene nu numai specialistii, ci pe toti iubitorii acesteia. Principiu care sta si la baza Societatii Goethe din Romånia.
Societatea Goethe din Weimar a traversat o istorie zbuciumata, marcata fireste de evenimentele tragice ale secolului al XX-lea, indeosebi de influentele nefaste ale nazismului in perioada interbelica si comunismului dupa cel de al doilea razboi mondial. Se poate spune insa ca, in ciuda unor momente de deriva usoara, cauzate de conjuncturi politice si internationale, Societatea Goethe din Weimar si-a pastrat verticalitatea, gasind mereu resursele necesare de a se mentine in limitele generoase ale ideilor iluminist-umaniste ale patronului ei spiritual. Ba, adesea, s-au auzit voci care atacau, din punct de vedere estetico-teoretic si din cel al politicii culturale concrete, conservatorismul si lipsa de adaptabilitate a societatii la noile tendinte al vremii.|n vremuri de restriste, acest «conservatorism» i-a prins bine societatii admiratorilor lui Goethe. La conducerea ei se perinda Erich Schmidt, Gustav Roethe, Julius Petersen, Anton Kippenberg, B. Wachsmuth, Karl-Heinz Hahn, care reusesc sa-i asigure caracterul german unitar. |n 1990, Societatea Goethe din Weimar numara cca 5 000 de membri.
Mai trebuie remarcat faptul ca intre timp au fost infiintate numeroase filiale in diverse localitati din Germania, filiale al caror statut le acorda o foarte larga independenta, dupa cum in diferite tari ale lumii (Franta, Italia, Elvetia, Georgia, China, Romånia etc.) s-au creat societati similare care se dedica studierii si popularizarii vietii si operei lui Goethe, a ideilor clasicismului de la Weimar.
Ce legaturi au existat påna la crearea Societatii Goethe din Romånia intre oameni de cultura, politicieni etc. din Romånia si Societatea Goethe din Weimar? Cautarile noastre in arhivele de la Weimar si din bibliotecile din Romånia, atåta cåt au fost ele posibile, au scos la iveala unele legaturi, este adevarat, destul de firave, de acest gen. Din indicele membrilor publicate cu regularitate påna in 1936 in anuarele Societatii Goethe din Weimar, am putut afla unele puncte de reper din regiunile traditionale romånesti, si anume:
De la Cernauti sunt amintite mai multe nume, insotite de profesiile respective precum: Gerlach, G., constructor; Hilberg, J., profesor dr.; Paschkis, Moritz, avocat si jurisconsult, dr.; Strobl, J., profesor, dr.; Tomaszczuk, Constantin, profesor si deputat in Reichstag, dr.; v. Waldberg, Max, baron, profesor particular, dr.; Wiglitzki, Hubert, secretar al Camerei de Comert si Mestesuguri, dr. (vol. 9, 1888, p. 50 urm); Becke, Wilhelmine, profesoara; Walter, Richard, fabricant (vol. 10, 1889, p. 50 urm.); Stårcea, Victor, baron, mosier, deputat in Reichstag (vol. 11, 1890, p. 54).
Din Bucuresti este amintit printre membrii pe viata si viitorul prim-ministru Sturdza, Demetrius, fost ministru de stat regal. Tot la anul 1898 (vol. 19) apare o indicatie referitoare la un membru de mare rezonanta: Majestatea Sa Regina Romåniei, deci nenominalizat, iar incepånd cu anul 1901 (vol. 22) se precizeaza ca membra a Societatii Goethe din Weimar Majestatea sa Regina Elisabeta a Romåniei.
De asemenea mai sunt nominalizati ca membri: Michael Catargi, dr. jur. din Coblina, Rusia, 1901, (p. 70); Sofie v. Trauschenfels, consilier al curtii si membru al consistoriului din Brasov, 1902 (vol. 18, p. 59); Sturdza, Demetrius din Bucuresti, 1905 (vol. 26, p. 68); Bessier, Friedrich, inginer civil de mine din Ploiesti, 1905 (p. 69); Kosch, Wilhelm, profesor dr. din Cernauti, 1911 (vol. 32, p. 65); Huttmann, Adolf, profesor gimnazial suplinitor; Korn, Karl, profesor ambii din Radauti, 1911 (S. 66); Jackson, Jon B., ministru plenipotentiar american din Bucuresti, 1913 (p. 69); Lassel, Bertha, vaduva de director muzical din Bucuresti, 1922 (vol. 9, p. 338).
|n fine, in anuarul Societatii Goethe (vol. 18, 1931), si anume in raportul prezentat la cea de a 47-a sedinta pe anii 1931-1932 li se aduc multumiri tuturor acelora care facånd sacrificii proprii ne-au facut cunostinta cu literatura referitoare la Goethe din cartile lor . Pe lista figureaza si Ministerul Romån al Afacerilor Externe Bucuresti.
Dupa cum se poate vedea cu usurinta, contactele cetatenilor romåni cu societatea weimareana nu au fost prea ample, chiar daca, dupa incetarea publicarii listei membrilor au mai putut fi membri si alti reprezentanti ai vietii culturale si spirituale din Romånia.
Pornind de la aceste considerente si avånd in vedere cea de a 250-a aniversare a nasterii lui Johann Wolfgang Goethe la 28 august 1999, a fost luata initiativa de a se crea Societatea Goethe din Romånia. Evenimentul a avut loc in ziua de 16 aprilie 1998, in incheierea Simpozionului Goethe. Werner Keller a amintit de personalitatile care l-au facut sa afle mai multe despre Romånia: Paul Celan, Eugen Ionesco, Mircea Eliade si, mai recent, Herta Müller si Richard Wagner, subliniind «rolul de mijlocitor al Romåniei intre Est si Vest»: «Cultura Romåniei este deschisa fata de tot ce e strain, de Celalalt, fiind credincioasa specificitatii sale. Ea se afla pe drumul spre un viitor dificil, in care fiecare literatura nationala are nevoie de cealalta pentru a trai si supravietui, caci numai toate literaturile laolalta pot alimenta rezistenta fanteziei fata de preeminenta tehnicii si economiei». Referindu-se la gazde, Werner Keller a precizat: «Germanistii romåni se bucura de un mare prestigiu in Germania. A fi germanist romån ca bursier la Weimar inseamna excelente cunostinte de limba germana si o excelenta gåndire metodica». La råndul lor, excelentele lor Hilmar Hoffmann si Klaus Heinemann au subliniat stadiul inalt si calitatea deosebita a relatiilor romåno-germane in domeniul culturii, reprezentantul Ambasadei Germaniei la Bucuresti conchizånd: «Societatea Goethe din Romånia va deveni cu siguranta un nou centru al contactelor culturale si personale, un forum al unor manifestari culturale si stiintifice, al unor conferinte, sesiuni si de lecturi din opere. Va fi necesar ca membrii Comitetului sa-si dedice munca lor obsteasca cu daruire personala, la fel ca toti ceilalti membri, despre care am speranta ca vor fi cåt mai multi la numar, astfel incåt asociatia sa ocupe locul dorit in ansamblul relatiilor culturale romåno-germane. Cum stiu acum ca Societatea Goethe din Romånia se afla pe måini bune, sunt sigur ca va cauta sa implineasca asteptarile si sa-si atinga telurile propuse».
|n unanimitate a fost adoptat statutul Societatii Goethe din Romånia, fiind ales apoi Comitetul acesteia in urmatoarea componenta:
{tefan Aug. Doinas, laureat al Medaliei Goethe presedinte de onoare; George Gutu, Universitatea din Bucuresti presedinte executiv; Horst Schuller, Universitatea din Sibiu vicepresedinte; Viorica Niscov, Institutul George Calinescu al Academiei Romåne membra; Andrei Corbea-Hoisie, Universitatea din Iasi membru; Elena Viorel, Universitatea din Cluj membra; Peter Kottler, Universitatea din Timisoara membru; George Gana, Universitatea din Bucuresti membru.
Societatea Goethe din Romånia nu isi propune cåtusi de putin sa devina un templu in care sa fie divinizat «olimpianul» de la Weimar. Nu de tamåie avem nevoie, ci de un spirit critic, conform cu cerintele vremurilor noastre. «Goethe cel mort» spunea cåndva A. J. Haller «poate fi idolatrizat, i te poti supune si-l poti uita. Dar cel pentru care cultura nu inseamna posesiune, ci o chestiune permanenta de suflet, cel pentru care tot cea ce este limitativ si incert nu reprezinta o contributie la universalitate , acela nu se poate sustrage confruntarii cu Goethe cel viu.» Pastråndu-si propensiunea spre o permanenta coincidentia oppositorium, geniul lui Goethe gasise formula tineretii fara batrånetie, caci asa cum spune acelasi Haller «Goethe are in comun cu Socrate, Erasm, si Voltaire ceva deosebit: perenitatea influentei dincolo de opera proprie, destul de des chiar fara de aceasta. Comune le sunt «prezenta», «geniul permanentei»: el apartine oricarui prezent, cu fiecare generatie el intinereste, imbatråneste o data cu ea, dar nu moare o data cu ea.» Din spiritul lui Goethe s-a nascut incisivitatea modernitatii, «Goethe a trebui sa existe pentru ca sa poata aparea Nietzsche», postula André Gide. Acest tip de contemporaneitate fecunda va fi cautat si pus in lumina de noua asociatie culturala din tara noastra.
|n acest scop, o sarcina de prima urgenta s-a dovedit a fi elaborarea unei editii critice a operelor alese ale lui Goethe in traduceri romånesti. Regåndirea editie, inceputa de Jean Livescu, si strategia de realizare au fost puse la punct de un colectiv de cadre didactice de la Catedra de germanistica a Universitatii din Bucuresti sub conducerea lui George Gutu in colaborare cu Werner Keller (Köln/Weimar), Herbert Zeman (Viena) si Klaus Bochmann (Lepzig). |n realizarea editiei vor fi atrasi si alti colaboratori romåni si din strainatate.
Oameni de cultura romåni, membri ai Societatii Goethe din Romånia vor participa si la manifestarile organizate in Germania cu acelasi prilej jubiliar, contribuind la strångerea contactelor culturale dintre cele doua tari. Caci despre rolul artei teatrale, al artei si culturii in general, Goethe afirma la 26 mai 1821, la deschiderea teatrului din Berlin:
In der Himmelsluft der Musen
Öffnet Busen sich dem Busen,
Freund begegnet neuem Freunde,
Schließen sich zur Allgemeinde,
Dort versöhnt sich Feind dem Feinde.
Ceea ce, intr-o transpunere lineara, ar suna cam asa: |n eterul celest al muzelor, pieptul ti se deschide altui piept, prietenul intålneste un nou prieten, alcatuind o comunitate in care dusmanul cu dusmanul se impaca.
Societatea Goethe din Romånia se doreste, de acum incolo, o comunitate de spirit aflata sub semnul unei asemenea generoase viziuni.