La început ne învăluie tăcerea și tristețea unei absențe. Cu ani în urmă, îl întâlneam pe Michel Deguy în sălile de conferință ale Salonului Revistelor organizat în fiecare toamnă la Paris, îl ascultam vorbind despre poezie, răspunzând la întrebări, tranșând în ce privește prezentul și viitorul poeziei, amintindu-ne că, în ciuda afirmațiilor repetate care încă mai susțin că poezia nu are viitor, ci doar trecut, în ciuda numeroaselor cărți care s-au scris pentru a declara „adio poeziei”, poezia e nemuritoare, și că : „la poésie n’est pas seule”.
În zilele Salonului din toamna lui 2022 – cea de-a treizeci și doua ediție – au fost organizate peste treizeci de dezbateri și mese rotunde în cele două săli de conferință. Michel Deguy ne-a părăsit nu de mult, dar nu și spiritul și poezia lui. Una din săli se numește Sala Michel Deguy, unde PEN CLUB francez a organizat o dezbatere intitulată Comment aider les écrivains des pays en guerre, cu participarea președintelui Antoine Spire, a președintelui de onoare Sylvestre Clancier, a poetului Jean-Baptiste Para, redactor șef al revistei Europe, a redactorilor revistei Esprit – Jonathan Chalier și Jean-Philippe Domecq – , a redactorilor revistei En attendant Nadeau – Philippe Artières și Jean-Yves Potel.
In marasmul conflictelor și războaielor de astăzi, există reviste care, la fel ca și PEN CLUB, își propun să contribuie la susținerea unor idei politice. Discuțiile s-au purtat în jurul necesității unor activități angajate în prezent : pe lângă ajutorul acordat scriitorilor refugiați, material și moral, dar și editorial, rolul revistelor culturale și strict literare constă în traducerea și publicarea autorilor refugiați. […]