Scenariul filmului „Neobișnuitul oaspete”
Acel fiu rătăcitor, care, părăsind Bucureștiul în 1927, s-a întors acasă zece ani mai târziu, va fi recunoscut cu greu orașul din care plecase. Asanarea lacurilor și amenajarea parcurilor transformaseră maidanele mlăștinoase și pline de bălării dintre Herăstrău și Tei într-un peisaj civilizat în care s-au instalat repede câteva cartiere confortabile și îndestulate.
A fost deschisă o intrare amplă dinspre Băneasa până la Arcul de Triumf și de acolo mai departe spre vechea Cale a Dorobanților. Pornind din Piața Universității în două direcții, bulevardele Brătianu și Colței, nou tăiate, au definit axa nord-sud ca dominantă a compoziției urbanistice.
Clădirile se ridicaseră energic în înălțime, fixând cornișa arterelor principale undeva la nivelul etajului 10.
În partea sa nouă, Bucureștiul se exprima în volume clare, de forme primare, cu fațade fără înflorituri de stuc sau arcaturi decorate, îmbrăcate în materiale de finisaj cu texturi puternice și culori reținute.
Noul stil, etichetat în limbajul vremii drept cubist, pusese în circulație balconul plin și fereastra așezată pe orizontală, accentuată de desenul fragmentat al jaluzelelor rulante. Pentru gustul epocii, și fereastra orizontală, și balconul plin par a fi fost amănuntele cele mai șocante. Ele au rămas motivul principal al unei aprige polemici în care moderniștii s-au înfruntat cu tradiționaliștii.
În 1927, anul plecării ipoteticului fiu rătăcitor de acasă, vocația înnoirii la București de-abia se anunța. Câteva vile sau blocuri mici cu apartamente fuseseră construite, plasate toate în afara centrului propriu-zis. Aceste prime realizări se datorau unor profesioniști tineri, la început de carieră, printre ei dadaistul Marcel Iancu, Horia Creangă, un descendent al marelui povestitor, și Henrieta Delavrancea-Gibory, una dintre excepționalele fiice ale lui Barbu Ștefănescu, celebrul dramaturg, orator și om politic. Ei au reușit, de la primele lor lucrări să sudeze în sinteze convingătoare reflexiile pedagogice ale Bauhaus-ului cu privire la funcție, raționalismul poetic al lui Le Corbusier și inovațiile formale ale avangardei timpului în pictură și sculptură. […]