Iunie torid. Ședință de machetă în redacție, către seară, cu Geta (Brătescu).
Așezată lângă Angela Ardeleanu, cea care realizase paginarea și machetarea computerizată, Geta dă, pagină cu pagină, OK-ul pe ultima formă înaintea intrării numărului la tipar. Din când în când, ca să se facă mai bine înțeleasă, trage din sertarul de alături, « al ei », câte o foaie pe care e imprimat, anume pentru ea, formatul paginii de revistă și schițează rapid în creion sau marker distanța dintre text și imagine, precizează o imagine reprodusă, îi reface conturul. Este, în acest joc paralel al exemplificării și enorma ei plăcere de-a se exprima prin desen așa cum respiră. Într-o bună zi, îmi spusese: “Alina, eu n-am nevoie aici de un birou, dar vreau un sertar al meu, în care să-mi pun tot ce am nevoie la machetă”. Zis și făcut (expresia e tot a ei !) : La biroul secretarei, sertarul din stânga a rămas până azi «sertarul GETA BRĂTESCU», după cum o arată și eticheta albă pe care Geta își scrisese, ca pe un autograf, numele.
Împreună cu Livia (Szász) și Carmen (Diaconescu) pregătim cafelele în așteptarea Marianei (Celac); care sosește cu covrigi și cu relatarea unei întâmplări revoltătoare: la capătul orașului, o imensă livadă de vișini fusese culcată la pământ cu drujba. Asaltul banilor prevalase. Un protest urma să fie organizat în Piața Victoriei; protest tăcut, dar cu impact scontat nu mai puțin puternic: cadavrele vișinilor sacrificați aveau să fie culcate pe asfalt în fața Guvernului. Mariana voia să afle dacă Getei i se pare bună ideea protestului și cum ar vedea ea așezarea copacilor pe caldarâm.
Reacția Getei a fost spontană: „Da’ cum!” – o expresie tot a ei, în care tonul și formularea sintetică o făceau sinonomă cu „Și-încă cum!”. A scos din sertarul „ei” o foaie albă A4 și a trasat rapid cu markerul semicercul Pieței. A desenat la capătul lui un dreptunghi – clădirea Guvernului -, apoi a umplut semicercul cu nenumărate semne – trunchiurile copacilor sacrificați, și a semnat apăsat, în josul paginii. Mariana se așezase lângă ea, urmărindu-i mâna în tăcere.
Totul a durat, poate, un minut. Atunci le-am fotografiat pe amândouă alături, încrcând să surprind și gravitatea momentului și felul în care Mariana Celac și Geta Brătescu, solidare, i-au dat răspunsul.
Se împlinesc cinci ani, în toamna lui 2023, de când, la o lună una după cealaltă, cele două Regine ne-au părăsit.