mă-ntreb tot timpul: cui îi sunt dator?
în gura cui îmi muşc zăbala versului?
ce ipotecă-apasă-asupra limbii mele?
ariciul îmi oferă pat ca unui
fachir care adoarme-ntre accente
sergenţii îmi legitimează oda
mi-au inventat heteronimi sperând să
sucombe ei în locul meu
tot timpul
mă-ntreb: prin ce vocabular alerg?
chiar pentru-această dulce întrebare
plătesc un bir ca pentru stupărit
Din ciclul Cameră de luat vederi, 2000,
Editura Național, București, 2000