În anul 2002, am început o cercetare etno-folclorică în vatra veche a satului Comlăuş Sântana şi Caporal Alexa (anterior Cherechi). Am vizitat persoanele mai în etate, am stat de vorbă, am adunat fotografii şi informaţii privind tradiţiile locale. Am avut alături persoane care m-au ajutat şi au conştientizat cât de important este să ne cunoaştem tradiţiile şi folclorul local şi să-l punem în valoare. Am rămas impresionată de bogăţia etnografică a acestei „vetre folclorice“ pe care o apreciez şi consider că aceste fotografii vor fi un reper pentru generaţiile viitoare.
Am adunat toate aceste imagini și istorii și cu speranța că ele vor circula, îmbogățindu-se cu fiecare nouă privire care se apropie să le afle povestea. Mă bucur să știu că la aniversarea a 100 de ani de la nașterea poetului Ștefan Augustin Doinaș, satul său natal poate fi cunoscut și de alții. Expoziția înfățișează figura poetului prin intermediul satului și al oamenilor săi.
Mărturiile trecutului stau dovadă în faţa viitorului. Consider că o fotografie veche este un document, că poate spune multe despre vremea în care a fost făcută. Am pus preţ pe aceste mărturii şi vreau să le lăsăm moştenire generaţiilor viitoare. Nu ne vom uita străbunii, ne vom aminti de ei cu dragoste şi preţuire.
În „satul tradiţional” nimic nu era la întâmplare, tradiţiile din strămoşi trebuia păstrate cu sfinţenie, începând cu ţinuta vestimentară, obiceiurile privind jocul satului, nunta, botezul și înmormântarea. Pentru fiecare eveniment, se îmbrăca o anumită ţinută. Portul cuprindea haine de lucru, în special cele mai uzate, şi „haine de ladă” ţinute în dulap, în „soba dân ’nainte”. Se semăna cânepă şi se prelucra în casă, se ţesea pânză, se cosea la lumina lămpii, fiecare în familie, sau se adunau în clacă și şezători. Din firul de cânepă tors, mai subţire şi cu un fir de misir, se obţinea o pânză albă și uniformă din care se confecţionau poale, cămăşi, izmene, iar din pânza mai groasă se confecţionau haine de pus pe pat, poneve, saci și strujac. De la animale (oaie, vită) se folosea lâna și pielea, prelucrate în vederea confecționării de îmbrăcăminte și încălțăminte. Lâna se prelucra tot în casă, se torcea, se ţesea, se croşeta și se confecţionau cârpe după cap, ciorapi, zobon cu biţ şi ponevi de pus pe pat. Din piele se confecţionau cojoace, căciuli şi încălţăminte. Acestea se prelucrau de către meşteşugari pricepuţi care aveau ateliere de pielărie, cizmărie şi făceau renumitele cizme cu tureacul dublu (cu foi), ghete scurte pentru femei, sandale şi şlafe. […]