Există ceva inefabil care leagă oameni, locuri și fapte, iar obârșiile marchează destinal viețile noastre. În ceea ce privește marii oameni, aceia a căror neuitare rămâne într-o formă a spiritualității, putem vorbi despre privilegiul excepționalului. Ei îmbogățesc permanent lumea și deschid perspective cu fiecare nouă receptare.
Apropierea elevilor de artă, de poezie în mod specific, presupune preexistența unei fibre neliniștite. Or, lectura poeziei de dragul poeziei, pentru plăcerea gratuită a lecturii, este marginală, raportat la spectaculosul și la dinamica altor tipuri de artă, în măsură a capta atenția mult mai ușor. Dar gustul pentru poezie se poate forma, pornind de la premisa că literatura vorbește despre umanitate, iar existența noastră este inevitabil marcată de neliniști și căutări.
În acest context, orele de literatură trebuie, asemeni unei călăuze, să însoțească novicele în fascinanta lume a cărților. Poezia este aparent dificil de înțeles, căci ea solicită întoarcerea la deschiderea către posibil și la spațiul libertății imaginative. Adolescenții așteaptă să fie provocați, să iasă din zona obligatoriului și să găsească în literatură ceva din propria lor ființă sau din lumea în care trăiesc. Astfel, dascălul, asemeni unui regizor, are misiunea grea de a selecta conținuturile și de a pune în scenă călătoria prin text, prin labirintul de idei, de imagini și de senzații, pentru a reveni în lumea cititorului, și a reflecta asupra drumului parcurs.
La Colegiul Național „Moise Nicoară”, „Atelierul de lectură și de scriere creativă” propus elevilor clasei a IX- a E, specializarea „Științe”, s-a desfășurat de Ziua Națională a Lecturii, marcată pe 15 februarie. În fiecare an, cu acest prilej, întreaga școală citește. Fiecare elev și profesor trebuie să-și aducă o carte preferată, pe care o va citi și recomanda colegilor, făcând exercițiul de a vinde un produs cultural. Anul acesta, în orele de Limba și literatura română, am vrut să conștientizăm elevii de semnificația unui nume pe lângă care trec zilnic, întrucât dă numele frumoasei și luminoasei biblioteci a școlii: Ștefan Augustin Doinaș. A fost momentul oportun pentru a discuta despre marele poet român, mai ales că, din păcate, opera acestuia este prezentată minimal la clasa a XII-a, în cadrul neomodernismului. Cele două ore alocate atelierului au concentrat discret toate palierele lecturii: înțelegere, analiză și interpretare, urmărind prioritar formarea de valori și atitudini. Pornind de la întrebări simple, am constatat că elevii nu știau aproape nimic despre Doinaș; știau doar că a fost elev la ,,Moise Nicoară’’ și că la biblioteca liceului se află, întru-un artistic cufăr, pipa acestuia. Familiarizarea cu biografia și opera lui Ștefan Aug. Doinaș a mizat pe emoția produsă de mărturia unuia dintre cei care l-au cunoscut pe Doinaș în mod direct: elevii au urmărit un scurt interviu realizat cu redactorul-șef al revistei de cultură Arca, scriitorul Vasile Dan. Apoi toți elevii și-au ales câte un volum de versuri dintr-o miniexpoziție realizată în sala de clasă. Fiecare elev a citit individual poeme din volumul ales, selectând intuitiv un singur text. A urmat o lectură în lanț, un exercițiu de improvizație actoricească, în care elevii au citit cu voce tare titlul unei poezii și câteva versuri. Acest tip de lectură, aparent haotic, restituie vie vocea poetică, ritmul și, poate, motivele poetice dominante.
Apropierea de lirica doinașiană a pornit de la o lectură subiectivă, un pas necesar și autentic pentru înțelegerea poeziei ca fel de a fi în lume. Această lectură inocentă și reacția subiectivă au fost urmate de analize minimale individuale și de conturarea unor piste interpretative. Sarcina de lucru, în doi pași, a presupus esențializarea mesajului într-un haiku și realizarea unui cvintet ca interpretare personală a textului poetic ales. După cele douăzeci de minute alocate muncii individuale, elevii și-au citit creațiile, urmând același ritm al improvizației recitative. Scurtele lor texte au fost însoțite de câte un desen care să completeze și să pună în valoare mesajul transmis. Imaginea concretă, grafică, dezvăluie de multe ori, prin alt tip de limbaj, ceea ce se află în și dincolo de cuvinte. În urma lecturii acestor noi texte poetice am redescoperit că sensul poeziei ar putea fi sintetizat în îndemnul de a privi atent mai ales în noi înșine și de a ne privi pe noi în lume.
Miza atelierului a însemnat și depășirea limitelor impuse de receptarea autorilor canonici și stârnirea curiozității față de viața și creația lui Doinaș, pe urmele căruia, în sens propriu, călcăm zilnic, pășind pe coridoarele școlii. Cuvintele- cheie ale activității, de comun acord formulate, au fost: bucurie, acțiune, creativitate. Albumul colectiv a demonstrat că citind, recitind și interpretând, poezia naște poezie.