Paginile care urmează compun, după cum va dori cititorul, fie un nou volum, distinct, dedicat de revista noastră nobilei personalități culturale a lui Ion Vianu – scriitor, medic psihiatru, un reper moral și civic –, fie continuarea firească a ceea ce Secolul 21 propunea cu cinci ani în urmă prin numărul sextuplu ION VIANU, contemporanul nostru (1-6/2019).
Cititorul va descoperi aici texte inedite ale acestuia („Conferința de la Geneva”, susținută în 1979) sau publicate pentru prima dată în România („Mitul Occidentului în România”, de o extremă actualitate, deși scris în 1980) sau acel splendid portret al lui Mircea Eliade reluat din revista Limite, apărut la Paris ca omagiu adus la moartea savantului. Cele trei texte fac parte din arhiva Vlad Alexandrescu, căruia îi mulțumim din nou pentru generozitatea de-a ni le fi încredințat spre publicare. Le adăugăm micro-eseurile scrise anume pentru revista online Café Gradiva, adevărate „tablete de înțelepciune” rămase până acum aproape necunoscute.
Alături de mărturiile celor ce i-au fost prieteni apropiați (Adriana Călinescu, soția „Geamănului” Matei Călinescu), parteneri de dialog (Ioana Scoruș), l-au cunoscut bine și i-au dedicat deja exegeze importante (Raluca Dună), inclusiv teze de doctorat (Ioana Ionescu), scriu în acest număr despre cărțile lui Ion Vianu cei care l-au înțeles în profunzime restituindu-l cititorului străin: despre traducerea lui Ion Vianu în limba spaniolă depun mărturie Victor Ivanovici și Susana Vásquez Alvear.
Două personalități de prim rang susțin rubricile intrate deja în tradiția revistei: Sanda Golopenția – scriitor, sociolog, lingvist și profesor onorific la Brown University – (rubrica „Utopii și distopii”) și Cristian S. Calude, universitar în Noua Zeelandă – azi unul dintre numele binecunoscute internațional în materie de matematică computațională – (rubrica bilingvă „Our digital world/ Lumea noastră digitală”).
Sumarul include și evenimente editoriale. Ne oprim în primul rând asupra cărții lui Gabriel Andreescu, Globalizarea ipocriziei. Pentru o abordare umanistă a eticii memoriei, vastă și complexă „hermeneutică a memoriei”, cum o definește însuși autorul, la un an de la publicarea la editura Polirom. Dublu premiată în 2024, cartea a obținut Premiul Societății Leibniz și Premiul „NICOLAE IORGA” al Societății de Științe Istorice din România.
Așa cum a decis în mai multe rânduri în cazul unor cărți-eveniment, redacția revistei noastre lansează în paginile prezentului număr o dezbatere despre Globalizarea ipocriziei. Textul lui Sorin Antohi constituie, credem, introducerea ideală pentru demersul nostru, care va continua și cu alte analize despre carte, într-un proxim număr al revistei.
În finalul numărului – un eveniment editorial internațional: cartea lui Cristian C. Calude, To HALT OR NOT TO HALT? THAT IS THE QUESTION, prezentată de Liviu Ornea în versiune bilingvă.
Last but not least, închidem bucla revenind la tema centrală a acestui volum: Ion Vianu, omul și opera. Am lăsat anume în încheierea editorialului una dintre cele mai importante secțiuni ale numărului, despre cele trei generații ale familiei Vianu care și-au legat viața de Casa aproape centenară de pe strada Andrei Mureșanu. Doamna Maria Alexandrescu Vianu, Ștefan Vianu, Vlad Alexandrescu și, împreună cu ei, Ioana Ionescu reconstituie în dialog istoria unei binecunoscute familii de cărturari și felul în care au traversat ei momente teribile din istoria recentă a României.
În scrisoarea din finalul dialogului, trimisă surorii sale din exilul helvet în iunie 1980, Ion Vianu, pe care-l numeam în numărul din 2019 „cel care nu s-a frânt” în fața terorii, ne oferă aici un model de rezistență a ființei unane confruntată cu încercările-limită; un model și o definiție sui generis a libertății:
„[…] nu ești cu adevărat liber decât în primejdie și, cu cât teroarea e mai mare, cu atât acest lucru e mai adevărat.”
ALINA LEDEANU