Lumini și umbre ale copilăriei
Maria Alexandrescu Vianu: O casă adună în ziduri, în umbrele și în șoaptele ei, timpurile trăite și oamenii care au locuit-o cu bucuriile, tristețile, dramele, împlinirile lor. În această casă s-au perindat patru generații ale aceleiași familii. Istoric vorbind, locuirea lor acoperă perioada dintre 1930 până astăzi. O perioadă în care istoria României și a lumii întregi a intervenit în destinul fiecărui locuitor. Părinții mei, Tudor și Elena s-au mutat în această casă, dăruită lor de bunicii mei, dr. Ștefan Irimescu și soția sa Elena, atunci când avea să vină pe lume primul lor copil, Ion. Au urmat câțiva ani de normalitate luminoasă, așa cum se vede din corespondența dintre cei doi soți, dar și din amintirile de primă copilărie ale lui Ion. Dar această resimțită normalitate nu era adevărată. Se pregăteau evenimentele ce aveau să vină și să distrugă multe vieți. În 1940 a avut loc „rebeliunea legionară”. Adunați în Piața Confederației, din fața casei noastre, legionarii au instalat o stare de panică. În acel an, în lumina caldă a toamnei, mă născusem și eu. Presiunile legionare asupra tatei se făcuseră simțite la Universitate. Din acel moment pentru următorii cincisprezece ani, casa a cunoscut etape extrem de grele ale familiei noastre. Amintirile lui Ion din prima copilărie sunt luminoase, ale mele din prima mea copilărie sunt dureroase. După aceea a fost războiul, apoi a urmat plecarea noastră la Belgrad. […]