Primul cuvânt care îmi vine în minte spre a justifică această notă este privilegiu.
Privilegiul, înainte de toate, ce mi s-a oferit odată cu propunerea de a transpune în spaniolă Amor Intellectualis a lui Ion Vianu. Privilegiul, mai apoi, de a mă fi angajat în această lucrare, alături de Victor Ivanovici. În fine, privilegiul unic de a-l întâlni și cunoaște personal pe autor, fie și pentru scurtă vreme, la Madrid, în 2013, cu prilejul prezentării cărții.
Mă consider privilegiată că am putut pătrunde într-un univers pus sub semnul „amorului intelectual”, într-o carte unde Ion Vianu ne-a dezvăluit experiențele sale personale și chiar intime. Pentru traducător ca prim cititor al cărții, contactul cu istoria personajului purtat de apele tulburi ale unor vremuri și mai tulburi, a fost prilejul unor trăiri fascinante și adesea dureroase. Și care, pe de altă parte, m-au și îmbogățit imens, din diverse puncte de vedere. Am deprins, bunăoară, o nouă modalitate de lectură: să trăiesc cartea în „paginile” realității, să citesc realitatea în paginile cărții. Pentru mine scrierea lui Ion Vianu și propria mea trăire au intrat în simbioză, până la punctul de a nu mai putea (și, la drept vorbind, nici nu aș vrea) să le disting într-olaltă. […]