Am început lucrul la carte propunându-mi o temă ceva mai restrânsă, asimetria memoriei în Europa. Aveam aspirația să demonstrez că este posibilă o etică a memoriei europene, iar aceasta implică reconcilierea amintirilor concurente despre Holocaust și Gulag. Dezideratul unei memorii a Continentului era deja susținut de o vastă literatură dedicată asimetriei, legitimată de idealul făuririi unei identități europene.
Pe cât de firești îmi păreau aceste supoziții, pe atât de simplificatoare s-au dovedit ele la o investigație de detaliu. Un exemplu: în cauza Vajda c. Ungariei, judecătorii CEDO au argumentat convingător că nu poți trata la fel, în sfera publică, zvastica nazistă și stema roșie (nu doar) comunistă. Simetria are limite. Pe de altă parte, o etică a memoriei are de dat un răspuns la fenomenul descris de Alain Besançon drept amnezia crimelor comuniste vs. hipermnezia celor naziste. Judecarea trecutului nu poate fi onorabilă dacă se renunță la aspirația unui fair play universal. Noțiunea simetriei (și asimetriei), care părea inițial un simplu criteriu metodologic, se dovedea cât se poate de problematică.
A devenit relativ rapid limpede că o memorie a Continentului nu poate fi circumscrisă acestui spațiu geografic. State precum Israelul și SUA influențează decisiv dezbaterea internă etno-națională și ideologică pe o linie a frontului memoriei. Frontiera europeană a memoriei trece, în principal prin Țările Baltice, Polonia și Ucraina, Federația Rusă, Germania. România a fost și ea un caz bun de luat în studiu. Intensitatea partizanatelor pe care le afișează actorii memoriei demonstrează că ideea unei memorii europene comune constituie aproape a himeră.
Supozițiile de cercetare, care de altfel reluaseră idei cu circulație academică, s-au dovedit neașteptat de vulnerabile. Printre altele, s-au confruntat cu neglijența uimitoare a antreprenorilor memoriei. Din nou exemple: într-o campanie globalizantă, oameni de stat, instituții, organizații civice, cercetători acuzau o „lege poloneză a Holocaustului” din anul 2018 de prevederi care pur și simplu nu existau în ea; activiști civici și universitari au scris un număr impresionant de articole disprețuitoare pentru a denunța o teorie a dublului genocid răspândită, susțineau ei, în Țările Baltice – deși „teoriile” presupușilor vinovați nu intrau într-o asemenea categorie. […]