În ultima parte a vieții sale, Solomon Marcus și-a dedicat timpul și energia domeniului educației. Atunci a considerat că are maturitatea necesară pentru a face o incursiune critică în fenomenul învățării instituționalizate, ca activitate esențială care susține dezvoltarea omenescului din ființa biologică și prin ale cărei efecte se configurează universul cognitiv propriu și identitatea socioculturală. Am avut șansa ca în toată această perioadă de punere sub lupă a educației, să mă aflu în preajma lui Solomon Marcus și să particip la analizele pe care le dedica școlii, elevului, profesorului. Convingerea Magistrului era că distanța dintre performanțele olimpicilor noștri internaționali și mediocritatea celor mai mulți elevi români creează un paradox pe care nu-l mai întâlnim în nicio altă țară. Această constatare a Magistrului a fost confirmată consecvent de rezultatele elevilor români atât la competițiile internaționale de tip olimpiadă, cât și la examenele naționale. De la podiumul ocupat an de an de către elevii noștri la competițiile internaționale până la rezultate destul de slabe la evaluările naționale, există o distanță uriașă. Preocupat de originea acestei discrepanțe dintre excelență și mediocritate în școala românească de astăzi, Solomon Marcus a realizat o analiză profundă din care s-a născut poate cea mai amplă și obiectivă diagnoză a sistemului de educație, în toate componentele sale fundamentale. […]