Gabriel Andreescu: unul dintre cei mai importanți intelectuali români ai epocii.
Profil complex, pluri- și interdisciplinar –, însă e nevoie de explicații la rîndul lor complicate pentru a-i înțelege personalitatea.
Prezență efervescentă pe scena publică postcomunistă. Roluri multiple, jucate adeseori simultan: participant la reconstrucția civică și instituțională a noii Românii, fondator de structuri de monitorizare a spațiului politic, a situației drepturilor omului, a drepturilor minorităților, a relațiilor interetnice, raportor pentru entități guvernamentale și independente românești și străine, evaluator și modelator de legislație internă și internațională, articlier de atitudine pe teme politico-etice și socio-culturale, profesor de științe politice și autor de studii „de specialitate”, „de toate aceste specialități” – într-o enumerare deja lungă și totuși săracă față de inventarul întreg.
La startul vieții sale adulte și profesionale – om de „știință tare”: fizician, absolvent al Universității din București în 1976 (născut în 1952).
Cu cîteva complemente majore. Intelectualmente vorbind, dintr-o mare „sete de cunoaștere”, își extinde din junețe raza de interes către alte domenii. Predă Fizică în învățămîntul liceal, dar se apropie și de matematicianul și „pluridisciplinarul” cultural Solomon Marcus, care avansase pe cont propriu în domenii precum lingvistica, semiotica, literatura și artele spectacolului din perspective structuraliste, de „poetică matematică” ș.a.m.d., dirijînd echipe de cercetare, colocvii și publicații de avangardă în materie, cu ecouri în lumea științifică și universitară de pe meridiane varii. Mai-tânărul fizician se va ocupa, între altele, de „sistemele axiomatice ale logicii limbajului natural” (studiu editat abia după căderea regimului comunist: Sistemele axiomatice… Funcții și operaționalizare, 1992): teritorii noi explorate tot cu mijloace științifice, din perspective riguros organizate.
Pe de altă parte, caută și în viața reală forme de evitare a cotidianului totalitar, apropiindu-se de grupuri care experimentau tehnici yoga etc. Își va asuma și gesturi dizidente, proteste, rapoarte asupra situației din țară transmise în Occident. Anchetat și arestat în repetate rînduri. Grevist al foamei în vara lui 1989. Iarăși anchetat, iarăși arestat. 22 decembrie îl găsește în detenție. Revoluția îl eliberează, poate că-l și salvează de la moarte, oferindu-i, la cei aproape 38 de ani ai săi de-atunci, șansa unei vieți noi.
E cooptat simbolic în Consiliul Frontului Salvării Naționale, alături de alți dizidenți anticomuniști. Noii guvernanți, proveniți din vechiul sistem, încearcă astfel să se legitimeze moral. Stratagema nu va reuși: cu doar câteva excepții, intelectualii independenți se retrag curând din CFSN. […]