“Când eram mic, tatăl meu  mi-a spus: «Privește bine drapelele, vămile, militarii, preoții, căci toate acestea vor dispărea și tu vei putea povesti copiilor tăi că tu le-ai văzut.»”

Vorbele de mai sus aparțin lui Jorge Luís Borges. El îl citează din amintiri pe tatăl său – despre care afirma că a fost un psiholog anarhist – cu ocazia unui interviu luat de către Ramon Chao, în august 1978, la Paris. La acea dată Borges avea șaptezeci și nouă de ani. El povestește autorului interviului că tatăl său îi spusese aceste vorbe în timpul unei călătorii pe care au făcut-o împreună la Montevideo pe când Borges avea cam nouă ani. Memorând vorbele tatălui său, Borges adăuga în 1978: “Este chiar contrariul. Astăzi sunt mai multe frontiere, mai multe drapele ca oricând, iar ideea de frontiere și națiuni îmi pare absurdă.”

Nimic nu pare mai provocator decât cele de mai sus puse în contextul globalizării, temă atât de discutată și de disputată astăzi. Acesta este și motivul pentru care interviul este publicat după douăzeci și trei de ani, adică în august 2001, în Le Monde diplomatique ca text inedit. Globalizarea este un concept american și se referă la economie. Dar consecințele pe care acest concept le aduce în toate domeniile vieții depășesc cu mult aspectul economic. La întrebarea dacă globalizarea va unifica lumea, unii răspund cu încredere, alții, dimpotrivă, sunt sceptici, respingând chiar ideea în sine.

Poziții diferite conturează fie fascinație, fie repulsie față de o lume-bloc, o lume care ar putea fi minunată, dar irespirabilă în același timp.

Globalizarea este un proiect universal. Perspectiva universală a fost totdeauna o aspirație a umanității. Ea însă este ambivalentă ca tot ceea ce este nou: pe de o parte atrage, pe de altă parte, prin perspectiva desființării alterității și prin anularea unuia dintre termenii comparației sociale, ea provoacă anxietăți. Dacă toți vom fi incluși într-un mare tot, cum va mai funcționa comparația între oameni care aparțin unor categorii diferite și ce va mai rămâne din diversitate? Un tot mare care înghite orice formă particulară este o perspectivă înfricoșătoare, dincolo de orice imaginație. Cei care aparțin disciplinelor sociale sunt mai atrași de prudență sau chiar de reticență, simțindu-se totodată culpabili în fața responsabilităților care le revin în a gândi o asemenea lume. Reacția oamenilor de rând este mai degrabă determinată de consecințele pe care globalizarea  o poate avea asupra vieții lor, mai ales în dimensiunea ei economică. Ei dezvoltă mai degrabă suspiciune și prudență la alertele privind comportamentul de consum. Mulți consideră că globalizarea deja a început să funcționeze, că ea este deja declanșată …