Cunoașterea lui Constantin Brăiloiu, făcută posibilă prin publicarea Opere-lor de către Emilia Comișel1, prin tipărirea în Elveția, de către Gilbert Rouget, a unei antologii selective traduse ulterior în engleză2 , precum și prin bibliografiile și studiile solide ale unor L. Aubert, B. Kremenliev, J.-J. Nattiez, G. Rouget, A. Schaeffner, Ulpiu Vlad3 între mulți alții, nu a ieșit încă deplin din faza acumulărilor de date, mai cu seamă în legătură cu cea de-a doua parte a vieții și activității sale, în care Constantin Brăiloiu rămâne la Geneva, trece la Paris, plănuiește un exil american care nu se va realiza și pendulează până la sfârșit între Franța și Elveția, alegând să moară în cea din urmă.
În cele ce urmează, am ales să vorbim despre patru momente ale exilului lui Constantin Brăiloiu, care marchează în opera cercetătorului, pe de o parte, extinderea metodologiei cercetătorilor de teren de la cultura tradițională românească la un număr crescând de alte culturi occidentale sau non-occidentale , iar, pe de altă parte, o contribuție teoretică de pionierat la dezvoltarea structuralismului etnomuzicologic și, ulterior, a unei semiotici etnomuzicologice. Primul moment, care anunță trecerea spre studii etnomuzicologice depășind granițele României, este cel al culegerii efectuate în 1942 printre românii de dincolo de Bug. Îl putem adânci grație unor documente aflate în Arhiva familiei Golopenția. Al doilea moment, în care, deplasându-se în 1944 la Geneva în vederea organizării unei expoziții de icoane pe sticlă românești, Brăiloiu oscilează îndoit până în anul 1948 între prelungirea oficială a sejurului în străinătate și definitivatul exilului, este evocat pe baza unei declarații în anchetă a lui Anton Golopenția, a unui schimb inedit de scrisori între Constantin Brăiloiu și Anton Golopenția și a copiei unei scrisori de recomandare a lui Constantin Brăiloiu pe care Anton Golopenția a trimis-o lui Gregorzy Frumkin, redactorul de la Geneva al Buletinului statistic al Națiunilor Unite. Cu excepția celor trei scrisori adresate de Anton Golopenția lui Constantin Brăiloiu, care se găsesc în fondul Constantin Brăiloiu al Casei Românești de la Paris, toate celelalte documente amintite se află în Arhivele S.R.I., ca urmare a arestării în 1950 a lui Anton Golopenția și a confiscării corespondenței lui dintre 19441948. Al treilea moment, care marchează renunțarea, în 1951, la emigrarea în Statele Unite, este documentat printr-un schimb de scrisori între Constantin Brăiloiu (aflat la Paris) și Sabin Manuila, fostul director general al Institutului Central de Statistică, care se afla încă din anul 1947 în SUA. Am descoperit aceste scrisori (mai exact, scrisorile lui Constantin Brăiloiu și copiile scrisorilor lui Sabin Manuila) în Arhivele Hoover ale Universității Stanford din California, unde am făcut cercetări în vara anului 1989, grație unei burse de studii oferite de Hoover Institution for War, Revolution and Peace. Originalele scrisorilor lui Sabin Manuila se află în fondul Constantin Brăiloiu al Casei Românești de la Paris. În sfârșit, al patrulea moment, al ultimului raport de activitate la C.N.R.S4 prezentat de Constantin Brăiloiu, se află în fondul Constantin Brăiloiu al Casei Românești din Paris.
Țin să mulțumesc pe această cale celor fără al căror sprijin încercarea aceasta de a reveni în timp pe urmele lui Constantin Brăiloiu nu ar fi avut sorți de izbândă: doamnei Ruxandra Guțu-Pelazza, care mi-a atras atenția asupra geamantanului Brăiloiu aflat la Casa Românească din Paris și a dăruit cu generozitate timp și efort, deplasându-se în cursul verii lui 1999 de la Bruxelles la Paris spre a fotocopia unele materiale cuprinse în studiul de față; domnului Vittorio Pelazza și domnului Charles de Hillerin, care, de la Bruxelles, respectiv Paris, m-au ajutat, de asemenea, cu căldură și eficiență; domnului Gheorghe V. Barba, care mi-a înlesnit contactul cu A.I.M.P., Biblioteca Muzeului de Etnografie și Arhivele Televiziunii și Radiodifuziunii Elvețiene; și domnilor Robert Conquest și Richard F. Staar, care mi-au facilitat contactul cu Arhivele Hoover.
Textele au fost reproduse așa cum se prezintă. Am inclus între croșete puținele intervenții editoriale care ne-au apărut necesare…
1 Cf. C. Brăiloiu, Opere/Oeuvres I (1967); II (1969); III (1974); IV (1979); V (1981), texte reunite, traduse și prefațate de Emilia Comișel, București, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R.
2 Cf. C. Brăiloiu, Problèmes dethnomusicologie, textes réunis et préfacés par Gilbert Rouget, Genève, Minkoff Reprints, 1973; și C. Brailoiu, Problems of Ethnomusicology, Cambridge, University Press, 1984.
3 Cf. L. Aubert, La guête de lintemporel: Constantin Brailoiu et les Archives internationales de musique populaire, Bulletin annuel, vol. 27, 1985, Genève, Musée dethnographie; B. Kremenliev, Brailoiu Constantin: Problèmes dethnomusicologie, Yearbook of the International Folk Music Council, vol. 8, pp. 126-138; Jean-Jacques Nattiez, Brailoiu: A Structuralist and Comparatist Collector. A Contribution to the History of Ethnomusicology/ Brailoiu, collecteur, comparatiste et structuraliste. Contribution à lhistoire de lethnomusicologie în La Collection Universelle de Musique Populaire Enregistrée/ The World Collection of Recorded Folk Music, éditée par/ edited by Constantin Brailoiu (19511958). Réédition intégrale, Genève, Archives Internationales de Musique Populaire/ International Archives of Folk Music, Musée dethnographie, 1984 (cu o prefață la ediția originală de Ernest Ansermet și o Introducere de Laurent Aubert); G. Rouget, Préface în C. Brailoiu (1973), p. VIIXVIII; A. Schaeffner, Bibliographie des travaux de Constantin Brailoiu, Revue de musicologie, vol. XVIII, 1959, pp. 327; Ulpiu Vlad, Bibliografie Constantin Brăiloiu, Revista de etnografie și folclor, tomul 24, 1979, nr. 1, p. 89104. Publicat înCercetări muzicale II (1970), p. 15273. Omagiu Constantin Brăiloiu regrupează contribuții semnate de V. Giuleanu, I.D. Chirescu, H. H. Stahl, Z. Vancea, E. Comișel, V. Dinu, L. S. Georgescu, E. M. Nestor, C. Delavrancea, M. G. Andricu, O. Varga, G. Ciobanu, T. Alexandru, F. Georgescu, C. Bugeanu, V. Cosma, D. Smântânescu și C. Mereș.
4 Abreviere franceză pentru Conseil National de la Recherche Scientifique (Consiliul Național al Cercetării Științifice).