M-am trezit foarte târziu, prinsă de un vis teoretic în domeniul formelor; „personajele“ au fost linia curbă şi linia frântă. Am aplicat în vis, observaţia banală că linia curbă e perfectă în spaţiul oriental, pe când linia frântă în spaţiul nordic european.
*
Cercul cuprinde, este posesiv. Pătratul aşează, creează în sine stabilitate. Triunghiul, trimite, sugerează posibilitatea mişcării, triunghiul este dinamic.
*
Viaţa, cultura, uneori visele, propun teme care invită la crearea unor semne. Desenele, oricare ar fi caracterul lor în funcţia de omul care le-a realizat, de locul şi timpul existenţei lui, acum o mie de ani sau astăzi, desenele sunt semne.
Am desenat cu creionul sau cu peniţa, cu pana de gâscă, cu un băţ ascuţit, cu degetele muiate în tuş, am desenat şi cu foarfeca (tăietura într-un material crează o linie). Sigur că instrumentul cu care desenezi dă un anumit caracter liniei; dar vitalitatea ei, energia sau şovăielile ei, timiditatea sau obrăznicia, sunt decise de caracterul, temperamentul, stările de spirit, imaginaţia şi cultura celui care desenează.