* Textul „Alergia la cultură şi «Complexul urnei»“ a apărut la rubrica „Opinii“ a revis­tei România literară, precedat de scrisoarea adresată de Ştefan Aug. Doinaş lui George Ivaşcu, directorul aceleiaşi publicaţii, în nr. 43 (25 oct.)/1979 la p. 8. Fragmente. Primim: Stimate tovarăşe director, Textul de mai jos a fost prezentat spre publicare revistei Flacăra,…

Dedic acest eseu mult admiratului meu profesor Dan Hăulică, cel care a modelat intelectual pe majoritatea istoricilor şi criticilor de artă şcoliţi în Institutul Grigorescu, începând din 1965. Pe fiecare după structura lui. Încă din liceul adolescenţei, înainte de a-l întâlni personal, lectura revistei Secolul 20 şi apoi, în Facultate, în 1972 lecţiile înaripate despre…

Am aflat de existenţa şi de activitatea criticului de artă Dan Hăulică la sfârşitul anilor ’60 – în vremuri, pentru mine, de acum imemoriale – când ascultam la radio, de la mare distanţă, dintr-un oraş de provincie, Vocile artei moderne. Faptul că picturi şi sculpturi îţi erau aduse aproape în absenţa imaginilor îmi părea un…

Viorel Mărginean: Ne-am cunoscut în 1975. Ştiam unul de altul, dar efectiv, atunci ne-am cunoscut. Mihaela Helmis: E surprinzător, pentru că practic sunteţi aceeaşi generaţie şi nu mai eraţi la prima tinereţe… V.M.: Aşa s-a întâmplat. Pe atunci expuneam la 7-10 ani şi tocmai urma un vernisaj la Galeria Orizont prezentat de Dan Grigorescu. Dan…

Pe Dan Hăulică l-am cunoscut cu o jumătate de veac în urmă, după ce faima tânărului intelectual plurivalent ajunsese la generaţia mea, amplificată de atitudinile sale ferme şi curajoase în materie de artă monumentală. L-am întâlnit în preajma profesorului George Oprescu, care nutrea pentru intelectualul strălucit venit de la Iaşi o afecţiune cu totul deosebită.…

Ca să fac acest portret, am răsfoit una dintre frumoasele lui cărţi, Nostalgia sintezei (1984). Frumoasă la propriu (o carte bine alcătuită, cu ilustraţii bogate, cu litera mare pe o foaie lucioasă, pe scurt: un obiect estetic) şi la figurat: frumoasă prin conţinutul ei. Despre ce scrie Dan Hăulică, un intelectual – cum se spune…

* Fragmente din conferinţa susţinută de Dan Hăulică împreună cu George Banu la a XX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (2013), publicată ulterior înJurnalul Artelor Spectacolului, nr. 1/2014, anul IV. Publicaţie editată de Centrul de Cercetări Avansate în Domeniul Artelor Spectacolului (CAVAS) în colaborare cu Teatrul Naţional „Radu Stanca“ Sibiu şi…

Dan Hăulică părea că făcuse din „ceasurile moi“ ale lui Dali modelul relaţiei sale cu timpul. Un timp fluid, lipsit de constrângeri, un timp care nu-i impunea nimic imperativ, un timp plastic ce-i era propriu. Întârzierile-i erau reputate, lipsa de orar legendară. Avea un ceas, dar nu-l consulta, angaja un dialog, dar nu-i măsura extensia.…

[…] Un muzeu se poate naşte dintr-o veleitate exterior culturală. Acela pe care ni l-a lăsat G. Oprescu traduce, însă, o nevoie concretă şi irepresibilă – asta era legea lui lăuntrică, imperioasă, nesuferind nicio abatere. Aduna mereu, chiar după ce-şi constituise legatul către Academie, adăuga noi elemente acestei colecţii: un desen de Picasso – superbă…

MARIANA CELAC Acum — deja — 12 ani a apărut în America o carte bună şi necesară despre Bucureşti. Romanian Modernism. The architecture of Bucharest 1920—1940 are doi autori, veniţi din colţuri diferite de continent: Luminita Machedon, arhitect bucureştean şi Ernie Scoffham, „aca­demic“ britanic bun cunoscător al avangardei arhitecturale din Europa de Est. E o…