Introducere Celor mai mulţi dintre noi, atunci când se gândesc la Statele Unite, le vin automat în minte, verticalele zgârie-norilor, emblematici pentru continent şi federaţie, pe de o parte, şi pentru modernitate, pe de altă parte. Chiar dacă primii zgârie-nori, la fel ca şi cuvântul care-i de­semnează — au apărut la Chicago prin anii ’80…

Genoveva, Manfred, Faust Muzica toată se scrie cu „puncte şi linii“, de mărimi şi grosimi diferite, cu semnificaţii multiple. Punctul devine notă (înălţime muzicală), linia arată curgerea muzicii în timp (ca liniuţă pentru notă, ca bară de măsură şi aşa mai departe). Un întreg volum s-ar putea broda, din această perspectivă, despre semiografia muzicală, care…

Fiecare mare creator e unic; multora le recunoaştem „pecetea“ după doar câteva rânduri/sunete/trăsături de penel. Şi totuşi, e greu să ni-i imaginăm ca puncte izolate în istoria culturii. Oricât de singulari ar părea, marii creatori sunt interconectaţi printr-o reţea complexă de fire (linii), alcătuind o paradigmă comună, uneori încadrabilă în epistema unei epoci, alteori transgresând-o.…

„Spre sfârşitul deceniului al şaptelea al veacului trecut (parcă ar fi fost ieri), Mario Vargas Llosa, care era deja o figură importantă în narativa hispanoamericană, şi o personalitate complexă, de mari resurse creatoare, manifesta intenţia de a scrie „un roman imposibil, romanul total”, roman de ficţiune şi psihologic, realist şi mitic tot­oda­tă, care să cuprindă…

„Vreau să văd ce ai în buzunare“ — au fost primele cuvinte de întâmpinare primite de la posibilul meu profesor de pictură — un personaj special, volubil, încărcat de o energie debordantă, un bărbat scund, dar nu firav, cu un nas acvilin, aristocrat şi o privire adânc pătrunzătoare, care mă intimida. „E bine să faci…

Emil Cioran spunea despre felul în care scria că este „frivol şi funebru“. Întorcându-mă la el, încep prin a-mi răsfoi albumul — câteva fotografii, până la sfârşit — înainte de a-i vorbi. De multe ori l-am întâlnit pe Cioran, la poşta Senatului, pe vremea când scrisorile aveau importanţa lor; în aleile din Jardin du Luxembourg,…

Pentru Geta Brătescu, arta a fost întotdeauna un joc, însă un joc serios. De la studiul obiectelor din atelier la crochiurile făcute pe plajă, de la personajul Esop ivit în a doua jumătate a anilor ‘60, până la Jocul formelor, care are statutul de work in progress. Spiritul ludic hrăneşte stratul profund al creaţiei artistei…

Stimaţi colegi, stimaţi invitaţi, dragi prieteni, Mă simt onorată de titlul pe care mi-l acordă astăzi „Universitatea Naţională de Arte“ în atelierele căreia vocaţia mea artistică a primit cândva suportul cunoaşterii. Vă mulţumesc. Mulţumesc de asemenea celor cu care am colaborat şi celor care m-au susţinut în cariera mea; unii dintre ei poate că ne…

Inovativ, cu un puternic sens al modernităţii, Liviu H. Oprescu (1944-1986) propune un fel de organizare vizuală în discuţia cu Ion Jalea. Ion Jalea (1887-1984) este unul dintre cei mai importanţi sculptori români. A urmat cursurile lui Dimitrie Paciurea şi Frederic Storck la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti şi cursurile Academiei Julian din Paris,…

În urmă cu două decenii, una dintre Seratele muzicale realizate de Iosif Sava la televiziune era dedicată lui Paul Klee. Invitat era un alt redactor, Liviu H. Oprescu, unul dintre rarii critici de artă specializaţi la acea vreme în „audiovizual“. Emisiunea a putut fi reprodusă aici graţie unui manuscris aflat în posesia doamnei Sofia Oprescu.…