Category: Arhiva

„Ca să vezi trebuie să vrei şi această vedere voită are desenul ca scop şi mijloc în acelaşi timp.“ Paul Valery, Degas, dans, desen „Desenul pur e vizibilitatea materială a invizibilului.“ Alain Badiou, Desen Am început textul care urmează în timp ce citeam primele pagini dintr-o carte despre care vroiam să-mi fac o părere: textul…

La sfârşitul anilor ’70, când am început să deschid ochii asupra artei contemporane, scena artei era încă dominată de filosofia industriei biruitoare: seriile lui Andy Warhol sau Impachetarea Lumii a lui Christo erau repere bine definite la care se referea orice articol serios de teorie. Anvergura industrială a lucrărilor lui Christo era fascinantă: se puteau…

Gaetan Picon îşi intitula o carte de eseuri Liniile mâinii1 spunând că pictura este şi ea o scriitură. Scrii întotdeauna despre ceva, dar despre ceva pe care nu-l vezi decât scriind. Citându-l pe Ingres: Chiar şi fumul trebuie să fie exprimat prin linie2, Picon transformă linia în principala calitate a artei şi obiect al criticii…

p>Precizia şi claritatea stilului ar trebui să ne liniştească. Geometria furnizează date necesare pentru a umple spaţiile virtuale cu nenumărate acumulări de încercări, de puncte şi linii. Miriade de puncte similare cu apariţiile stelare se grupează în constelaţii, iar atunci când privim cerul ni se pare că avem acces nu la o existenţă monadică, singulară…

Cititorul român, sau francez, care vede titlul The Dot & the Line (Punctul şi linia, Le point et la ligne) urmat de subtitlul A romance in lower mathematics (O poveste de dragoste în matematica elementară)1 tinde să atribuie rolul masculin punctului şi rolul feminin liniei aşa cum îl învaţă experienţa lecturii romanelor şi gramatica limbii…

Sfântul Petru se plictisea îngrozitor. I s-a înfăţişat lui Dumnezeu şi i-a spus: „Doamne, stau în cerul ăsta gol şi mă plictisesc îngrozitor“. Dumnezeu i-a răs puns: „Te înţeleg, deşi eu nu mă plictisesc niciodată; am să-ţi dau puzderie de jucării“. Domnul a făcut un semn şi cerul s-a umplut de stele mărunte, mari şi…

Parisul nu e un oraş foarte mare. E o cetate plăcută, care seamănă cu un mare burg liniştit. Adeseori seara, traversând bulevardul Saint-Michel sau bulevardul Saint-Germain, la ora la care Londra, New York-ul fierb — ca să nu mai vorbim de Cairo sau Mexico City, Bangkok sau Shangai; să rămânem în colţul nostru —, zăresc…

M-am trezit foarte târziu, prinsă de un vis teoretic în domeniul formelor; „personajele“ au fost linia curbă şi linia frântă. Am aplicat în vis, observaţia banală că linia curbă e perfectă în spaţiul oriental, pe când linia frântă în spaţiul nordic european. * Cercul cuprinde, este posesiv. Pătratul aşează, creează în sine stabilitate. Triunghiul, trimite,…

memento mori să scrii în fiecare zi iată un mod de a te ruga a trecut o zi şi nu ţi-ai scris pagina memento mori aşază-te şi scrie oriunde oricând nu aştepta inspiraţia fă-ţi zilnic rugăciunea îţi strigă Stendhal memento mori écrire chaque jour voilà une manière de prier une journée vient de passer et…