Geta Brătescu face parte din tipologia artiştilor compleţi, a artiştilor generoşi care îţi sunt invizibil alături, dezvăluindu-ţi, fără a ţi se adresa direct şi fără o solidaritate directă cu tine, fragmente din universul lor mental. Artista divulgă uneori originea lucrărilor sale şi modul intim în care acestea s-au construit într-un anumit mediu şi nu în…

Cu suita în patru serii intitulată Medeea, Geta Brătescu ne oferă un text care, refuzând să se închege într-un semnificat strict şi limitat, utilizează combinaţia — practic infinită — a semnelor pentru a-ţi nara propria geneză; iar în această naraţiune intră atât evoluţia temei, cât şi evoluţia artistului faţă de ea. La nivelul primei serii…

Participanţi: MIHAI ŞORA • SOLOMON MARCUS • GABRIEL DIMISIANU • ANDREI IONESCU • ALINA LEDEANU • CARMEN MUŞAT • ION POP Moderator: Virgil Nemoianu   Mihai ŞORA: Nu e suficient ca vocea proprie să articuleze sensul dialogului numai princelălalt. Ea trebuie să se manifeste pentru celălalt. E o deschidere suplimentară pe care o oferă în…

În tinereţea şi în copilăria mea, toată lumea bănuia pe toată lumea că joacă rol de informatori. Unul din marile succese ale organelor asu­pritoare fusese tocmai acesta: să convingă un popor întreg că nu poate cu niciun chip să se elibereze din ghiarele stăpânitorilor, sau să nu aibă încredere în nimeni, să sfâşie textura socială,…

Adept al operei publicate ca unică referinţă pentru exegeţi, Doinaş s-a arătat mult timp indiferent, neglijent chiar, cu fazele de lucru inter­mediare, cu „şpanul“. Cei care au lucrat alături de el ştiu că obişnuia să recicleze hârtia de scris şi că-şi dactilografia textele noi pe verso-ul unor dactilograme abandonate din varii motive. Critica genetică, aceea…

Subiectul liric şi realul poetic Ştefan Aug. Doinaş e cu siguranţă poetul român cu cel mai vast orizont cultural dintre toţi poeţii români din cea de-a doua jumătate a seco­lului XX. Spiritul poetic e însoţit, în întreaga sa creaţie, de un spirit teoretic de anvergură. Poezia sa, dincolo de faptul că, în bună măsură, îşi…

La o lectură grăbită, Omul cu compasul ar putea fi citit ca o artă poetică implicită, în care figura spiritului creator este tematizată în ipostaza sa demiurgică. Doar aparent însă, căci acest pseudo-demiurg — care, la urma urmelor, e doar un om cu un compas —, cuprins prea repede de un somn ce-i „frate cu…

În antologia Alfabet poetic, publicată în 1978 la Editura Minerva din Bucureşti, sub titlul ce trebuia să fie al cărţii sale debut din 1947, Ştefan Aug. Doinaş îşi aduna versurile cu caracter programatic compuse în intervalul 1958–1976 într-un ciclu numit sugestiv „Conjuratio poetica“. El cuprinde nu mai puţin de douăzeci şi şase de texte, iar…

Mai întâi despre norma omului care scrie. Adică despre felul lui de a fi şi despre discursul său public. Nu pot spune multe lucruri despre biografia lui Doinaş pentru că nu ştiu multe lucruri despre ea. Cunosc doar biografemele sale, cum le zice Barthes. Este un om de pustă(pusta Aradului), vine din lumea ţărănească (n-a…

Prezentul volum stă sub semnul recapitulărilor, iar circumstanţialul e aici doar un pretext. S-au împlinit, în 2012, 90 de ani de la naşterea lui Ştefan Aug. Doinaş şi 10 ani de la trecerea sa în nefiinţă. Cu Virgil Nemoianu ca preşedinte, colocviul organizat de Fundaţia Culturală Secolul 21 în toamna anului trecut la Academia Română…