Îndrăgostit de medicină pentru că iubea oamenii, îndrăgostit de muzică, de literatură pentru că îi ofereau şansa de a vedea lumea în altă ipostază decât cea medicală, Nicolae Cajal era prietenul devotat al multor oameni de cultură, al multor artişti şi şarmul său îl făcea un musafir dorit în toate cercurile elitei culturale bucureştene, dar…

Valenţa istorică a medicinei este adeseori subestimată într-o epocă în care se încearcă din răsputeri tehnologizarea acesteia într-un hic et nunc continuu. Şi totuşi, nimeni nu va putea vreodată să vorbească despre înţelegerea practicii medicale în afara acestei dimensiuni fundamentale, care este evoluţia ei istorică, odată cu aceea a societăţii. Istoria medicinei se află de…

* Articol publicat în Cadmos (Cahiers trimestriels de l’Institut Universitaire d’Etudes Européennes de Genève et du Centre Européen de la Culture), an III, ediţia de primăvară 1980. Utopiile psihiatrice încearcă să creeze o comunitate reală (nu ideală). Prin urmare, ele se apropie de falanstere, care sunt experienţe sociale concrete, limitate în spaţiu şi timp, sortite…

Expoziţia „De la Şcoala de Belle-Arte la Academia de Arte Frumoase. Artişti la Bucureşti 1864-1948“, organizată în colaborare de către Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti şi Muzeul Naţional de Artă al României, a constituit, indiscutabil, evenimentul vieţii culturale bucureştene a verii 2014, din perspectiva manifestărilor curatoriale oferite unui public stratificat, local şi internaţional. Întâlnirea,…

În 1992, cu prilejul înregistrării de la sediul Secolului 20, îl regăseam pe Dan Hăulică, pe care în ziua de 22 decembrie 1989 (sper că nu mă înşală memoria asupra datei) îl condusesem pe culoarele Televiziunii Române, până în Studioul 5, pentru a intra în direct, pe postul naţional. Erau zilele încinse ale Revoluţiei române,…

Îmi aduc aminte cu nostalgie de acele clipe de veghe, în noaptea bucureşteană, care ne cuprindea protector, şi numai luminile redacţiei străpungeau întunericul de afară. Ne despărţea doar o uşă deschisă, din cadrul căreia se decupa figura sa aplecată pe foile de scris, ca într-un tablou; eu rămâneam în aşteptare lângă maşina de scris, care-mi…

Un fericit concurs de împrejurări m-a adus la revistă în 1964, ca redactor cu jumătate de normă. Domeniul hispanic începea să aibă din nou căutare, în învăţământ şi în lumea literară, după reluarea relaţiilor cu Spania şi cu America Latină. Colaborasem în cursul anului anterior cu recenzia unui roman de Alejo Carpentier (Împărăţia acestei lumi)…

* Alexandru Baciu, Din amintirile unui secretar de redacţie. Pagini de jurnal (1943-1978), vol. I, Cartea Românească, Bucureşti, 1997. Fragmente, cu o prefaţă de Andrei Brezianu. […] În sfârşit, un al treilea orizont al memoriilor lui Alexandru Baciu este cel care încorporează momentul răscumpărător al reintrării autorului în lumea care îi este conaturală şi proprie…

* Textul „Alergia la cultură şi «Complexul urnei»“ a apărut la rubrica „Opinii“ a revis­tei România literară, precedat de scrisoarea adresată de Ştefan Aug. Doinaş lui George Ivaşcu, directorul aceleiaşi publicaţii, în nr. 43 (25 oct.)/1979 la p. 8. Fragmente. Primim: Stimate tovarăşe director, Textul de mai jos a fost prezentat spre publicare revistei Flacăra,…

Dedic acest eseu mult admiratului meu profesor Dan Hăulică, cel care a modelat intelectual pe majoritatea istoricilor şi criticilor de artă şcoliţi în Institutul Grigorescu, începând din 1965. Pe fiecare după structura lui. Încă din liceul adolescenţei, înainte de a-l întâlni personal, lectura revistei Secolul 20 şi apoi, în Facultate, în 1972 lecţiile înaripate despre…