Copilăria și adolescența mi-au fost protejate de o grădină în care creșteau deopotrivă vișini, caiși, piersici, pruni, gutui. “Livada“ mea era universul de lângă mare în care mă ascundeam de zgomotele realităților orașului; aici eram totdeauna însoțită de câte o carte − livada mea devenise biblioteca mea: fiecare pom păstra printre crengi cărțile mele.…

  Aceste rânduri sunt o poveste, o amintire, urma lăsată de o aventură împărtășită. Rareori am fost implicat ca la Maribor în acest mod comunitar care e o echipă de teatru, căci mereu am rămas “lângă scenă”, cum se intitula cartea ce-mi era dedicată și pe care editura Curtea Veche a publicat-o. “Lângă scenă” –…

  N-am iubit cărțile vechi, căci prea prețioase pentru a întreține cu ele o relație vie, direcția pe care o prefer și o caut ca să evit lectura asimilată unui act crispat, intimidant. Cartea veche, în mod spontan, impune acest regim! Nu m-am consacrat nici manuscriselor, nici bibliofiliei, ele nu mă atrag asemenea obiectelor care…

  Livada de vișini, ultima piesă a lui Cehov, e o parabolă care vorbește despre trecerea de la o lume la alta prin vinderea grădinii și perspectiva convertirii sale în loc de vacanță estivală. Aceasta implică sacrificarea frumuseții aparent inutilă a cireșilor, pe care proprietatea odinioară a încarnat-o, în numele utilului și a petrecerilor pe…

  Adesea în ultimii ani, Ruxanda și cu mine ne întrebam, amuzându-ne, cum ne-am cunoscut. Iar această dilemă era de notorietate printre prietenii noștri comuni pentru că nici una din noi nu-și mai amintea când și cum ne-am întâlnit. Țineam atât de mult una la alta încât consideram că ne știm dintotdeauna. Probabil că am…

  „Desăvârşită casă boierească veche în care se armonizează aşa de bine proporţiile generale ale clădirii cu cele ale elementelor decorative şi cu profilurile exteriorului cum nu s-a făcut alta în arhitectura românească modernă.” TOMA T. SOCOLESCU     Proprietari, comanditar, instituţii   În tratatele de istoria arhitecturii româneşti, clădirea din Calea Victoriei nr. 196,…

  În acest an, al doilea volum al Secolului 21 aduce o modificare în ordinea cunoscută a textelor din secţiunile revistei, în partiţia tradiţională, cu un grupaj explicit repetat despre “Noi şi Oraşul” – rubrică aplecată asupra arhitecturii şi chestiunilor urbane. Această dedicaţie exclusivă a fost începută în numărul trecut, cu concentrare în jurul operei…

  Care e diferența? să intrăm într-un oraș, să vrem să luăm o carte și să nu dăm decât de papetării, unde ni se va spune ”carte nu ni se mai cere”. Acest oraș are o civilizație grăbită care prescurtează cuvintele, civilizație e doar civ. Pentru ”o carte” să o aibă, acel oraș, care scrie…

  Sună ca un spot publicitar, dar asta-i realitatea: m-am născut şi am crescut printre cărţi. O cameră a apartamentului părinţilor mei era bibliotecă. În rafturi, cărţile stăteau pe două sau trei rânduri. Când aveam nevoie să aflu ceva, despre cineva, să ştiu o anumită chestie, un nume, o dată, un secret, căutam în bibliotecă.…

  “Como todos los hombres de la Biblioteca, he viajado en mi juventud; he peregrinado en busca de un libro, acaso del catálogo de catálogos.”(Borges, La Biblioteca de Babel) “Comme tous les hommes de la Bibliothèque, j’ai voyagé dans ma jeunesse ; j’ai effectué des pèlerinages à la recherche d’un livre et peut-être du catalogue…