În secolul al XX-lea, acum peste o jumătate de secol, am ridicat velele, navigând cu Barca dei Comici într-o direcție necunoscută, cu deplină încredere în vântul atotștiutor și înțelepciunea apelor. Spre Insula Biță Am ajuns, dar el e rar acasă, e la Petersburg sau Krakovia sau prezent în ambele locuri deodată – bilocatious ca Giuseppa…

Mă gândeam deunăzi dacă Giuseppe Arcimboldo v-ar fi întâlnit atunci sau acum, cu siguranță i-ar fi fost dificil să se decidă dacă să-l mai picteze pe istoricul și umanistul Wolfgang Lazius în splendidul tablou „The Librarian” pentru că, dacă există cineva căruia i se poate spune „Cărturarul”, „Creatorul de cărți” sau „Gânditorul de teatru”, eu…

Structural și tipologic, George Banu întruchipează pentru mine figura călătorului. A unui călător înfășurat mai degrabă în pelerină elisabetană, decât în obișnuitul parpalac modern. El nu e un nomad, deoarece, cu rare excepții, nu respectă, ritualic, anume trasee prefixate. George Banu e călătorul paradoxal și, cel mai adesea, imprevizibil. De aceea pelerina lui de călătorie…

Dragă Biță, sunt mulți ani de atunci: elev de liceu „cu aplecări culturale” devoram aparițiile (mereu întârziate) ale „Secolului 20”, revista cea mai «cool» a epocii, elegantă și rafinată, releu sensibil al spiritului european, totdeauna în răspăr cu vremurile comuniste. Între apreciații colaboratori îl descopeream atunci pe George Banu, tânăr eseist și om de teatru,…

Am văzut, de-a lungul anilor, în  muzee sau reproduse în albume, multe reprezentări ale patimilor lui Christos. Gravuri sau picturi în ulei, pe lemn sau pe pânză, majoritatea acestora pun în scenă secvenţa binecunoscută a umilirii lui Iisus, relatată în toate cele patru Evanghelii: Iisus Christos la stâlpul infamiei, în palatul guvernatorului roman al Iudeii,…

Am în birou o imagine în care sunt împreună cu George Banu și cu Dan Hăulică. Un moment de grație, surprins după o conferință specială a celor doi în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, în anul 2013, la cea de-a XX-a ediție, care s-a desfășurat sub tema Dialog. Le dăruisem câte un…

Dragă Biță, m-am tot gândit să scriu despre cum înotam noi vara în lacul de lângă casa voastră din Corrèze și discutam despre Antoniu și Cleopatra (tu încercai să mă convingi să pun în scenă piesa imposibil de grea a lui Shakespeare și iată au trecut aproape 20 de ani și încă nu am avut…

Tant de spectacles, depuis tant d’années. Une vie entière. Combien de fois, Georges est-il entré dans une salle de théâtre? Dans combien de théâtres différents? Combien de comédiens et de comédiennes a-t-il vus, entendus, dans l’obscurité des salles d’Europe? Il y a un peuple entier en lui, constitué par tous ces souvenirs accumulés, un territoire…

Odeon e o adevărată placă turnantă pentru amintiri ce interesează în chip esențial teatrul, teatrul Franței, din pragul revoluției până la epoca în care, la conducere au stat Jean-Louis Barrault cu Madeleine Renaud, și numele lui a devenit explicit Théâtre de France, dar și al Europei deopotrivă, când încredințat lui Giorgio Strehler în 1990, ca…

Inedit   Brecht rezervase diferitelor tipuri de scriitură pe care le practicase vocaţii distincte, astfel încât critica  – deseori reluată – privind absenţa subiectivităţii în teatrul lui devine caducă de îndată ce ne aplecăm asupra producţiei sale lirice. Poemele, trebuie s-o recunoaştem, corectează imaginea dramaturgului. Dar chiar şi în acest caz, nu putem vorbi despre…