Domnule George Banu,        vă scrie un om înglodat în datorii care, până acum, asemenea multor alți datornici, s-a făcut că plouă chiar și atunci când era senin, evitând să vă vorbească direct despre această complicată situație.        M-a atras mereu un anume mod de raportare la teatru pe care…

  „Un moment, teatrului i s-a prezis dispariția – prezicere azi infirmată – dar am înțeles atunci că, dacă el, ca artă, ar putea să își piardă impactul, să fie marginalizat, teatralitatea în schimb este consubstanțială omului, ea îl definește. Shakespeare, continuându-i pe greci și romani, a spus-o constant: „Lumea e o scenă și noi,…

  Când văd chipul lui George Banu în fotografii, la televiziuni, pe mijloacele acestea digitale invazive, am impresia că am în față un filosof grec, dintre cei mari, de pe vremea când nu se făcea, ci se trăia filosofia. Poate să fie Socrate, Aristotel sau Platon, așa cum au rămas în mintea mea, de parcă…

         [..] L-am cunoscut pe Georges în 1981, pe când urmam un an de studii la Paris III, Studii teatrale. Tânără suedeză, deja profesionistă, ziaristă de critică culturală, am dorit să-mi perfecţionez cunoştinţele despre teatru, iar subiectul «locurilor teatrale» mă încânta. În cursurile lui Georges se discuta: unde trebuie să se afle…

  Pentru Biță, în numele prieteniei ce ne leagă de atâta timp, aceste rânduri din epoca în care intram împreună în teatru și Chirița revenea de la Paris unde ne vom regăsi câțiva ani, mai târziu.        Cred că în fiecare din noi există ceva din Revizorul lui Gogol. Înainte de a lucra…

  Nobila perseverență a responsabilității față de sine însuși, structură genetică a vitalității profunde a călăuzit proiectul existențial al ctitoriei vocaționale George Banu.        Opera sa exploră și mărturisește în reflecții seducătoare, conjuncția cunoscut – necunoscut, concret – tainic, ce hrănește densitatea vieții prin teatru și misterul lumii prin faptele gândului.    …

  Mă uit în jurul meu. Zeci de obiecte primite. De la prietenii mei. Obiecte mici, delicate. Cărţi poştale. Superbe. De peste tot. Fragmente dintr-un întreg. Fiecare face parte din povestea unei vieţi. Şi, implicit, a mea. Sunt, astfel, un însoţitor. Călător, cu ochii larg deschişi ca să cuprind în ei necuprinsul. Stop cadru. Imaginile,…

  Mi-e și ușor și greu să vorbesc despre George Banu, Biță Banu, prietenul meu de atâta amar de ani. Ne știm de când eram studenți, eu puțin înaintea lui, cu un an sau doi, dacă nu mă înșel, de când se pregătea să devină mai întâi actor. A reușit la examenul de admitere, împreuna…

  Am auzit versuri spuse de actori, perfect inteligibil, uneori abuziv sentimental sau alteori suprasolicitând sensul, versuri ce mi-au procurat satisfacții dar și iritări, decepții. Până când, pentru prima manifestare română la Paris după 22 decembrie 1989, am invitat recitalul Eminescu ce îi reunea pe Ion Caramitru și Dan Grigore! Atunci am regăsit virtuțile recitării…

  Dragul meu Biță, Pe lângă prietenia noastră directă, noi am avut încă una, în trei – cu Radu Penciulescu. Acum, când el nu mai e, au rămas vorbele lui, culese de tine, aranjate de mine, și oferite tuturor, mici dovezi ale iubirii de teatru și intransigenței față de teatru a acestui om deosebit.  …