În 2009, Mariana Celac îmi trimitea CV-ul ei însoțit de acest mesaj e-mail: „Sper să fie ce trebuie”. Faptele vieții sale, devenite capitol final al prezentului volum, erau atunci argument în realizarea unui proiect al revistei noastre. Astăzi, în absența Marianei, acele cuvinte capătă rezonanță de exergă.       Cronologia faptelor se oprea…

  Dacă încerc să mă gândesc la Mariana Celac și la felul în care a acționat pentru arhitectură și oraș, îmi vin în minte amestecul de curiozitate și erudiție discretă, de energie și luciditate, de empatie și haz, pe care îl arăta în orice situație; dar și felul în care reușea să echilibreze o atitudine…

  Prima mea întâlnire cu Mariana Celac rămâne înconjurată de  mister. Mă aflam la București, într-o scurtă vacanță din perioada studiilor mele elvețiene și am participat la o reuniune a echipei de la „Secolul”; venisem mai ales ca s-o revăd pe Geta Brătescu.       Țin minte că seara a fost una de pomină.…

  Mariana Celac — o adevărată Doamnă a arhitecturii românești, a excelenței, a profesionalismului, a camaraderiei, a seriozității, a rigoarei, a rafinamentului, a exigenței, a inițiativei, a modestiei, a cumpătării, a echilibrului, a justei măsuri, a curajului, a respectului pentru valorile autentice.       Am avut privilegiul de-a colabora cu dânsa la trei filme…

  Un caiet gri, cu pagini îngălbenite – Istoria și teoria artei, M. Celac, 1961. În partea de jos a primei pagini, un citat în latină: «Ars sine scientia nihil est», Maître Jean Mignot, 1398.       Un scris frumos, ordonat, cu pasaje structurate pentru a fi reținute mai ușor, acoperă paginile cu informație,…

  During a lifetime of publishing, sometimes it was the books I was not able to publish that had the greatest impact on my imagination. Among the most notable of the not-published books I worked on was a project by Mariana Celac called „Tinseltown” –a study of „gypsy architecture” in Romania that she first introduced…

  Am cunoscut-o pe Mariana Celac în 2004 la Berlin, la o conferință pentru construcții din pământ. Era un subiect inexistent în mediul profesional din România, dar cu care luasem contact în cadrul studiilor mele din Germania. Profitam să revăd colegi și profesori din perioada studiilor, fără nici cea mai vagă idee că un astfel…

  Voi relata, în cele ce urmează, despre ceva ce nu există. Nici măcar Restaurantul-Cafenea Rândunica nu mai există, deși locul, cu casa care-l adăpostea și cu grădina de vară, se află și acum, ca în vremurile despre care scriu, la numărul 17 de pe Strada Bánki Donát din Sfântu Gheorghe, orașul unde locuiesc. Inexistența…

  Am cunoscut-o pe doamna Mariana Celac în atmosfera de după 1989 a revistei Arhitectura, de care răspundea, printre alte atribuții, în noua conformare a Uniunii Arhitecților, conduse de Alexandru Beldiman. Avea deja o aură despre care nu se discuta deschis, dar care o preceda în aparițiile publice: se număra printre fondatorii GDS, avusese o…

  Prima oară am auzit de Mariana Celac, ca și de Doina Cornea, Radu Filipescu sau Gabriel Andreescu, la radio Europa Liberă. La începutul anilor ’80, într-o perioadă în care tatăl meu nu înceta să îmi repete până la sațietate „să am grijă cu cine și ce vorbesc”, curajul lor de-a se opune în mod…